Prima pagina

2014-05-13

O PETRECERE HAIDUCEASCĂ, din romanul Întâmplări neverosimile de Ivan Arjentinski

Bucătărie literară

sarailie
Sarailii
baclava
Baclavale





~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Cândva, în zorii comunismului din Bulgaria, Hasan Ali Karaali, un tânăr escroc plin de imaginație, păcălește oficialitățile din orașul bulgar En cu un fals telefon venit, chipurile, de la Comitetul Central. Se dă drept agent secret, căpitan, venit din străinătate după îndeplinirea unei misiuni și sosit acolo incognito pentru a se odihni. Oficialii îl găzduiesc cum nu se poate mai bine și îi atașează doi lucrători de securitate. Totiu și Belcio au ordin să-i asigure paza și liniștea și să-i îndeplinească orice dorință. Firește, după ce se vede primit cu brațele deschise, lui Hasan îi vine pofta de petrecere, mai ales că venise însoțit și de o tânără nurlie, Dafinka.

- Vreau carne de miel ! ceruse Hasan. Să fie fript haiducește.  
- Cum o mai fi și asta ? întrebase Belciu.  
- Un miel întreg, răstignit pe o cruce de fier.  
- Înțeleg... S-a făcut, șefule ! Și Belciu îl pusese imediat pe fugă pe subalternul său.  
- Totiu, ia-ți picioarele la spinare !  
- Zbor, răspunsese acesta ca un reactor încărcat.  
- Un mielușel fript haiducește. Să găsești unul de lapte !  
- Yes, miel de lapte, repetase Totiu ordinul (serviciul de la marină lăsase în cultura lui urme trainice). Și la ce oră să fie gata ?  
- Orele 21, zero minute, zero secunde, pe data de azi.  
- Yes ! 
Seara, la 9 fix, frigarea haiducească a fost așezată pe masă dinaintea căpitanului Hasan. Răspândea un abur subțire și un miros de te scotea din minți de poftă.  
- Mmm, pare să fie pregătit tocmai cât trebuie, zise el.  
- Să vă lingeți pe degete, nu alta, răspunse Totiu căruia i se umpluse gura de salivă în timpul ăsta.  
- Ce ați zice dacă am invita-o și pe colaboratoarea mea la petrecere ?  
- Așa se cuvine ! aprobase Belciu în calitate de șef cu paza. 
Așezându-se la masă în rând cu căpitanul, Dafinka suspinase mirată:  
- Un miel întreg ! Ce plăcut miroase ! Și amândoi se aruncaseră în aceeași clipă cu înverșunare asupra fripturii. 
- Poftiți ! îi invitase Hasan cu un gest de stăpân binevoitor și pe cei doi bodyguarzi. Totiu fusese cât pe-aci să-și înfigă colții într-o spinare, însă Belciu intervenise, incoruptibil:  
- Pentru noi nu e o problemă, schițase el un zâmbet forțat, în timp ce îl trăgea de braț pe grăsanul cel lacom. Noi, cei din En, ne simțim sătui dacă oaspeții noștri se simt sătui. Lucrurile astea nu prea se cunosc acolo, ”sus”.  
- O să se cunoască de acum încolo ! rostise ferm Hasan.Și liniștea fu întreruptă apoi numai de mestecatul celor doi oaspeți, întrerupt de lungi sorbituri din pahare, și de Totiu care înghițea, neconsolat, în sec. Când din miel rămăseseră numai câteva bucăți întregi, Hasan își reînnoi invitația către paznicii săi și de data asta nu-i mai lăsase inima să refuze.Sătul, căpitanul se întinsese pe scaun.  
- Bre ! Păcat !  
- Ce s-a întâmplat ? se ridicase Belcio.  
- Sarailie ! Cum de nu ne-am gândit la timp ?... Numai sarailia ar fi pus capac la o masă așa de faină.  
- O scăpare din vedere, tovarășe căpitan, izbucnise Totiu fără a se opri din mestecat.  
- De baclava vorbiți ? întrebase Dafinka.  
- Sarailia aduce cu baclavaua, o lămurise Hasan. E totuna, dar e cu totul altceva. Între timp, Belciu și Totiu șușotiră ceva între ei, după care grăsanul trântise ușa de la intrare după el. Unde s-a dus, ce-a făcut, el știe. Cert este că după un ceas și jumătate se întorsese cu o tipsie în mână.  
- Poftim și sarailiile ! anunțase el solemn.  
- Aferim ! aplaudase Hasan.  
Declarând că sarailia era cea mai potrivită să însoțească Muscatul de Sungurlar, Hasan își văzuse de petrecere și se aruncase cu atâta înverșunare asupra vinului încât îți venea să crezi că se afla la primul pahar de vin din viața lui.
~~~~~~~~
Sursa foto 1- Sarailie
Sursa foto 2 - Baclava

Ai putea să mai citești și:

6 comentarii:

  1. ...cand o mancare bună vine la pachet cu o poveste pe măsură, totul este şi mai savuros. Sâmbătă fac miel şi ştevie cu mărar, dar sarailie....e musai să iau de la cofetăria turcească...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aaa, te potrivești la meniu cu eroii povestirii ! :)
      Eu prefer baclavaua, dar e multă vreme de când nu am mai făcut eu, cu mânuțele mele. E mult mai ușor să cumpăr, dar parcă nu e atât de bună ca aceea de casă.

      Ștergere
  2. Grozav noul tau blog, sau nu e nou? :)))
    Oricum ar fi felicitari, am sa dau mai des pe aici!
    Merci de mesaj, e mai ok acum dar nu de tot. :((
    Saptamana frumoasa draga Zina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru felicitări ! Blogul e nouț, are câteva luni, Minnie. Am adus pe el și rețetele pe care le aveam pe blogul Zinnaida, dar acum sunt deja la rețete noi.
      Sper să te faci bine de tot cât mai repede, draga mea.
      Să ai zile frumoase !

      Ștergere
  3. Apetisantă postare! Povestea îmi aminteşte de piesa "Revizorul" de Gogol, numai că acolo era o confuzie, iar aici un escroc!
    Baclavale şi sarailie? Mmmm! Nişte delicii dulci care îmi plac tare mult.
    Sărut mâna, doamna Zina! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru niște baclavale aș escroca și eu puțin pe cineva ! :)))))

      Ștergere

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !