Prima pagina

2014-07-08

CRĂCIUN ÎN BUCUREȘTII DE ALTĂDATĂ

Bucătărie literară
petrecere-de-craciun
Petrecere de Craciun
Aruncând încă o privire sărbătorilor de iarnă ce au trecut demult, m-am gândit să vă mai arăt ceva despre niște sarbatori de mult trecute. În volumul ”Cum îndemult Bucureștii petreceau”, Mircea Constantinescu a povestit cu mult șarm viața bucureștenilor de acum o sută - o sută cincizeci de ani. Un scurt fragment despre  cum petreceau ei de Craciun, continuând, fireste, cu petrecerea de Revelion.

Cum se vede treaba, înainte și după sărbătorile iernii, soarélele , balurile și partidele de cărți, apoi ruleta, bacaraua și biliardul strângeau alte și alte prieteșuguri, unde egale șanse păreau să aibă dușmanii cu prietenii, negustorii cu militarii superiori, fanții cu popii așișderea, mă rog, lumea Bucureștilor, care se dă în vânt să adulmece invitații azvârlite în colțul gurii, sau scrise în chenar aurit, cu antet, pe japoneze papirusuri filigranate... 
Porcii grohăiau de moarte cu o minută mai devreme de a începe domniile-lor să fie numite șorici, caltaboș, tobă, sarmale, și câte și mai câte delicii de-ale românului de-atunci, de toată condiția, căci religiozitatea Crăciunului, cică, nu făcea diferențe de clasă. Curcanii se înfoiau semeț, afurisind că i se permite omenirii pofticioase a-i transforma în friptura rece, plasată cu șarm și culinară fantezie pe platourile imense din centrul geometric al meselor festive. Găinile, rațele, gâștele, amirosindu-le a cozonaci după aprige dospiri în forme pișichere, pretindeau în mare zarvă sporirea prețului la ouă, că altminteri ele, unele, se leapădă de așa ocupațiune. Cum-necum, tot se lepădau, la venirea gerurilor, și precupeții știau și ei să dubleze paraua pretinsă cumpărătorului. 
Marile baluri, după care plângeau fățiș codanele cu talii de grizină, iar în secret chiar și damele mai nevârstnice, se țineau în câteva renumite case boierești. Pe lângă cele deja arătate - și în multele odăi ale lui Filipescu Lenș (pe Dorobanți), ale lui Crissoveloni (pe g-ral Budișteanu) - petrecerile erau lungite după dispoziția amfitrionilor, care nu obișnuiau să se lase la cheremul invitaților. 
De Revelion, domnitorul însuși, cu regească pompă, dădea un mare bal popular. Era pentru mulți unica ocazie de a admira fastul, opulența și ceremonialul curții regale. Aici, în mirifice saloane, dădeau nas în nas miniștrii și furnizorii înaltei curți, ofițerii cu bufonii artiști, meșteșugarii de frunte cu primarii și prefecții, dobitocul bașa cu vel măgarul... Tot aici intrau un Kogălniceanu, un Alecsandri, un Duiliu Zamfirescu... 

Sursa foto

Ai putea să mai citești și:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !