Prima pagina

2014-11-18

Pofta de mâncare și lăcomia

Bucătărie literară


statuia-reginei-Anne-din-londra

Statuia reginei Anne din Londra
(într-adevăr, stă cu spatele la catedrala Sf.Paul !)




Spuneam undeva că ultimul dintre cele 500 de volume scrise de Alexandre Dumas-tatăl, a fost ”Marele Dicționar de Artă Culinară”, apărut în anul 1870. Renumitul scriitor a îmbinat în această carte dragostea pentru scris cu plăcerea de a mânca. Mai mult, a împărtășit cititorilor, cu pricepere și umor, nenumărate taine ale artei culinare, strâns împletite cu anecdote, istorioare, informații inedite, care au făcut din acest volum o carte utilă și amuzantă în același timp. În seria de articole care urmează, vă voi delecta și pe voi cu o selecție din cele mai atrăgătoare texte.

   Omul primește de la stomacul său îndemnul de a mânca cel puțin de trei ori pe zi pentru a-și reface forțele pe care i le consumă munca și, chiar mai mult, lenea. El trebuie să mănânce; aceasta este preocuparea permanentă atât a omului sălbatic cât și a omului civilizat. Numai că, sălbatic, mănâncă de nevoie. Civilizat, el mănâncă de poftă.  Această carte este scrisă pentru omul civilizat, sălbaticul nu are nevoie să i se excite apetitul.    
Există trei genuri de poftă de mâncare: 
1. Cea care este simțită când ai stomacul gol, senzație imperioasă ce nu face mofturi la felurile de mâncare și care, la nevoie, se potolește la fel de bine cu o bucată de carne crudă sau cu un fazan fript. 
2. Cea pe care o simțim atunci când, așezându-ne la masă fără să ne fie foame, gustăm totuși dintr-un fel de mâncare atrăgător, fapt care a consacrat proverbul ”Foamea vine mâncând”. 
3. Cel de-al treilea apetit este acela trezit - după felurile de mâncare apetisante servite la mijlocul mesei - de o mâncare delicioasă apărută la sfârșit.    
Așa cum există trei feluri de poftă de mâncare, există și trei feluri de lăcomie. Este lăcomia pe care teologii au plasat-o în rândul celor șapte păcate capitale, lăcomia lui Trimalchion și a lui Vitellius. Ea are un superlativ: aviditatea. Alături de acestă lăcomie, care este a organismelor robuste, mai este cea pe care am putea s-o numim lăcomia spiritelor delicate: este cea pe care o cântă Horațiu și o practică Lucullus; este nevoia pe care o simt anumite gazde să adune la ele câțiva prieteni, nu mai puțini decât Grațiile (3), nu mai mulți decât Muzele (9). Caracteristica acestei lăcomii este delicatețea. Avidul cere cantitate, delicatul cere calitate.     
Părinții noștri spuneau, când vedeau anumite fizionomii de mâncăi lacomi: ”iată unul care adulmecă prăjeala”. Cei care țineau să fie exacți spuneau și ”ca sfântul Jacques de l'Hôpital”. De unde vine această zicală ? Pe strada Gâștelor, devenită apoi strada Urșilor, se aflau primele rotiserii din Paris. În apropiere era o imagine a sfântului Jacques de l'Hôpital care privea către această stradă de parcă adulmeca mirosul de prăjeală. O zicală asemănătoare este cea născută de poziția statuii reginei Anne, de la Londra. Regina iubitoare a delicateselor, în special a vinului de Champagne, stă cu spatele la biserica Saint Paul și păstrează surâsul său regal pentru negustorul de vin din colțul străzii. (Vezi imaginea) De aici vorba ”ca regina Anne care întoarce spatele bisericii și privește la negustorul de vinuri”.
Cea de a treia lăcomie, pentru care nu am decât milă, este cea a nefericiților atinși de bulimie, boală care l-a stăpânit pe Brutus după moartea lui Cezar. Bulimicii nu sunt nici avizi, nici delicați, ei sunt niște oropsiți.
Dă clic aici pentru următorul episod, ”Ospețe mitologice”

10 comentarii:

  1. ei da, pentru mine care sunt o pofticioasa, articolul e foarte potrivit :))
    placerea de a manca ridicata la rang de arta e un deliciu, desfraul culinar este pana la urma, trist...
    gandintu-ma la epoca romana, la dineurile atat de sofisticate si abundente incat oaspetii aveau nevoie de vomitorii ca sa faca loc nenumaratelor feluri de mnacare, iata, acest aspect este trist pentru ca ideea de a savura si de a aprecia un preparat era aproape imposibla...
    chiar daca cantitatea si calitatea mergeu mana in mana, excesul ducea lucrurile intr-o zona departe de orice placere...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pandhora, ai adus încă o dovadă că excesele nu sunt bune în nicio direcție ! ☺

      Ștergere
  2. interesant articol :) Nu cunosteam nici expresiile ”iată unul care adulmecă prăjeala”, ”ca sfântul Jacques de l'Hôpital” si nici ”ca regina Anne care întoarce spatele bisericii și privește la negustorul de vinuri”, dar mi s-a întâmplat de nenumarate ori sa fiu invitata sa gust dintr-un fel de mâncare - si am facut-o, fara de fapt sa îmi fie foame! Cât priveste proverbul ”Pofta vine mâncând”, întelesul lui a fost extins în diverse domenii :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Carmen, era firesc ca mâncatul și băutul să dea naștere la atâtea proverbe și zicale. Sunt preocupările primordiale ale omului. Păcat numai că unii s-au oprit aici și nu au mers mai departe. Scara trebuințelor umane are mai multe trepte, iar aceasta este doar una de la baza ei. Asta nu înseamnă, însă, să disprețuim arta de a prepara mâncare bună și atrăgătoare ! ☺

      Ștergere
  3. Foarte interesant articol. Nu ştiam că Dumas a scris o asemenea carte deosebită. Aştept cu nerăbdare să citesc aici şi continuarea.
    Cât despre lăcomie... e clar că nu este bună. Pofticios... recunosc că sunt şi-mi place să savurez o mâncare bună.
    Vă doresc o zi frumoasă, doamna Zina! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai văzut că autorul face o distincție clară între poftă și lacomie. Prima e plăcere, a doua e boală.
      Seară plăcută, Alex ! ☺

      Ștergere
  4. E tot asa cum sta gourmandul fata de gourmet.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact ! ☺ Am evitat franțuzismele, fiindcă, din păcate, p'aici se vorbește azi "romgleza". Din ce în ce mai puțini români mai au idee de limba franceză...

      Ștergere
  5. Chiar nu stiam de marele dictionar de arta culinara, ... Interesant!

    RăspundețiȘtergere
  6. După cum îmi place să repet: ”Cât trăiește, omul învață”. ☺

    RăspundețiȘtergere

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !