Prima pagina

2015-08-04

Grecia 2015. Salonic, Paralia

Călătorii.

Jurnal de călătorie.

grecia-2015-salonic-turnul-alb

În sfârșit, mult-așteptata revedere cu Grecia (înainte de Grexit !). Traseul: București-Salonic-Paralia Katerini-Atena-insula Aegina-Kalambaka-Paralia Katerini-București.
Plecăm  pe 26 mai și revenim pe 1 iunie. Excursia este organizată de o firmă de turism din Ploiești. Grupul de turiști este format din persoane din Ploiești și Băicoi. Soțul meu, eu și ghidul (Atanasie Moscu, președintele Asociației naționale a ghizilor turistici, despre care am mai scris aici) suntem singurii bucureșteni. 

marți, 26 mai 2015 

Aproximativ pe la ora 20:30 ne îmbarcăm în ”autocarul” ce se va dovedi a fi un amărât de autobuz demn de programul ”Rabla”. Pornim spre Giurgiu. Aerul condiționat nu poate fi domolit și ne congelează. Într-un târziu, în urma strigătelor disperate ale călătorilor, aerul condiționat este oprit, dar nu va mai funcționa tot drumul, noi mergând cu capacele din plafon ridicate, ca în autobuzele  de pe timpuri !

Se dă drumul la căldură (e deja mijlocul nopții și s-a făcut foarte frig, mai ales că trage de la geamuri). Nici căldura nu e mai brează. Nu se poate regla intensitatea și în scurt timp ne coacem și ne asfixiem. Suntem în Bulgaria. Mașina se oprește la margine de drum. Partea bună: se oprește și căldura. Partea rea: ne-am oprit fiindcă nu mai ține o curea de transmisie și alta nu e... Tot drumul se va căuta una nouă. Se va găsi, peste câteva zile, dar nu va fi montată și ne vom întoarce în țară tot cu cea veche, ”în trei ațe”. De aici, numeroase opriri, mai lungi (două ore) sau mai scurte. Mai târziu se va dovedi că și electromotorul este bolnav și trebuie să fie determinat să pornească... cu ranga ! În plus, în dimineața ultimei zile de călătorie, pe drumul de întoarcere, facem o pană, la o roată de interior... Și cu asta, atât despre așa-zisul autocar.

miercuri, 27 mai 2015

video

Ajungem la Salonic (Thesaloniki) dimineață, frânți de oboseala unei călătorii inconfortabile și, eu,  plină de vânătăi pe pulpe de la fiarele banchetei și capetele centurilor de siguranță, de altfel absente. Vizităm biserica Sf.Dumitru și ne închinăm la moaștele sfântului, mergem la Mitropolie, cu hramul Sf.Grigorie Palama, și apoi  la biserica Sf.Sofia, unde se află moaștele Sf.Vasile cel Nou. Se pare că nu poți să vizitezi Grecia fără a trece pe la o seamă de biserici și mănăstiri.

video

În drumul parcurs de la o biserică la alta, trecem pe la vestigiile romane: Arcul lui Galerius, Rotonda și Agora romană. Străbatem apoi piața Aristotel. Coborâm spre malul mării și zărim în depărtare Turnul Alb, a cărui imagine constituie emblema orașului Salonic. Aici, în Salonic, soțul meu mi-a făcut o mare surpriză, dovedind că știe bine limba greacă (mult mai bine decât credeam eu) și fiind admirat pentru asta de toți grecii cu care a stat de vorbă.

După-amiază sosim la Paralia Katerini, mică stațiune turistică la malul Mării Egee - parte a Mării Mediterane. De fapt i se spune numai Paralia. ”Paralia” înseamnă plajă, deci stațiune, Katerini este orașul de care aparține stațiunea. Sunt multe Paralii în Grecia, dar numai acesteia i se spune scurt Paralia, celorlalte li se adaugă obligatoriu și numele orașului de care aparțin. 

Ne cazăm la Hotel Regina Mare, lăsăm oboseala deoparte și fugim la mare, în speranța unei băi. Apa este, însă, puțin cam rece și bate vântul, așa că ne mulțumim să mergem pe malul mării, cu picioarele prin apă. Înapoi la hotel, ne spălăm, ne îmbrăcăm și pornim prin stațiune. Vizităm numai o părticică din numeroasele magazine (haine, încălțăminte, o mie unu mărunțișuri, dar și magazine de haine din piele și blănuri naturale).

video

Mergem să mâncăm la Gyouras, local central, cu două săli, una cu vedere și terasă la stradă, cealaltă cu vedere și terasă la mare, chiar pe plajă. Acolo am mâncat cel mai bun pește pe care l-am mâncat vreodată (și am mâncat ceva pește, căci sunt mare amatoare), un biban de mare, fript, cu sos și mirodenii. Udat cu bere pusă într-o halbă răcită în prealabil astfel: udată cu apă și pusă în congelator.  Bineînțeles, la început țațiki și uzo din partea casei, iar la sfârșit salată de fructe, idem. Atmosfera plăcută, muzica grecească, serviciul ireproșabil al ospătarului care vorbea (și glumea) românește ne-au făcut să uităm că nu mai dormiserăm de vreo patruzeci de ore. Dar și când ne-am pus să dormim..., apoi am dormit, nu glumă !

* * * 

Va urma

10 comentarii:

  1. Parca am fost cu tine! Multumiri pentru gura de Uzo (bautaura mea favorita) si pentru peste si pentru bere! Pentru tot!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce bine-mi pare că te-am făcut să te simți alături de mine, Cafeluță! ☺

      Ștergere
  2. Pe urmele pasilor lui Aristotel?! :)
    Frumoasa prezentare! Si amuzanta descrierea mijlocului de transport. Parafrazandu-te: cat de aproape pare Grecia si cat de departe este, mai ales cu un asemenea "autocar".
    Una langa alta, cred ca a fost o vacanta frumoasa si, din cauza mijlocului de transport, oarecum aventuroasa! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sigur, acum a rămas numai hazul, dar să fi auzit ce era la gura mea atunci!!! :))
      Da, vacanța a fost frumoasă și ne amintim cu plăcere chiar și de părțile mai neplăcute. Adică asta cu autocarul, altele nu au fost.
      Curat aventuroasă, coane Fănică! Apoi când ne-am văzut noi, chiar în ultima zi, în pană de cauciuc, prin Bulgaria... ehei!

      Ștergere
  3. Autocarul ala va pus la multe incercari, insa povestea am savurat-o pe deplin.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acum o savurăm și noi, Mihaela! Atunci... n-ai vrea să știi :))

      Ștergere
  4. Asta cu autorabla e tare hazoasa acuma,dar atunci,pe drum,ce de sfinti si necurati ati pomenit !Noroc ca primele vizitate au fost lacasuri sfinte,unde v-ati lepadat de satana !
    Sigur ca v-am intovarasit,cu tot cu minunatul vostru ghid,in peregrinari,atat de frumos surprinse in videoclipuri !
    Felicitari vorbitorului de greaca,care v-a mai inveselit cu cate ceva...
    Sper ca ai mai lasat ceva bibani de mare si altora?!De uzo nu mai vorbim !
    Draga Zina,bine ca aveti simtul umorului,deci v-ati distrat !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am pomenit, am pomenit!
      Ce ne-am face fără simțul umorului?...

      Ștergere
  5. Ei, ce-mi place cum povestesti ! :) Se simte din felul cum ai scris ca a fost bine, cu tot cu autobuzul acela nenorocit. Deci ati fost intr-o excursie organizata si ati parcurs un traseu impresionant. Bravo ! Incerc sa-mi dau seama ce peste e bibanul de mare ... adica ce nume o avea in greceste, ca eu peste aici am invatat sa mananc si habar n-am cum le zice diverselor soiuri in romaneste. Ma duc sa caut in Wikipedia :)
    Si astept cu interes continuarea serialului elen :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A fost bine, zău așa!
      Am să întreb și eu de numele peștelui.
      Serialul va continua cu siguranță, următoarele episoade sunt deja scrise și programate.

      Numai bine, Dani!

      Ștergere

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !