2014-04-22

Brânza Liptauer pentru turiști

Bucătărie literară
Jerome-k-jerome-si-cainele-sau

În "Jurnalul unui pelerinaj", Jerome K.Jerome descrie cu umor momentul în care consumă brânză Liptauer ca turist englez într-un restaurant german, împreuna cu B., tovarășul său de călătorie. După ce au băut o bere într-o berărie obișnuită, o cârciumă aflată la subsolul unei clădiri, cu tavanul jos, înnegrit de funingine, în care oamenii de rând mâncau cârnați și beau bere, călătorii s-au dus să mănânce de prânz la restaurantul hotelului lor. Mâncarea a fost atât de ciudată, încât autorul a simțit nevoia să-și avertizeze cititorii, după cum spune el însuși.
Brânza Liptauer pentru turiști
Sunt mort dupa branza si ard de nerabdare sa gust tot felul de varietati noi. Asa ca, uitandu-ma pe lista de  bucate la capitolul "Branzeturi" si dand cu ochii de "Liptauer garni", un articol de care nu mai auzisem pana atunci, m-am hotarat sa fac incercarea. 
Era o branza deloc tentanta ca aspect. Avea o infatisare nesanatoasa si jalnica. Parca o coplesisera necazurile. Pe dinafara semana cu chitul. Si chiar avea gust de chit (sau cel putin asa cred eu ca e gustul chitului). Nici pana-n ziua de azi nu sunt absolut sigur ca nu era chit. Garnitura era si mai grozava decat branza. Pe marginea farfuriei, de jur imprejur, erau insirate lucruri pe care nu le mai vazusem la masa si pe care nu vreau sa le mai vad vreodata intr-o asemenea ocazie. Era acolo o gramajoara de boabe de mazare despicate in doua; trei sau patru cartofi extrem de mici (cel putin eu cred ca erau cartofi, daca nu cumva erau arahide fierte pana se inmuiasera); un peste foarte tanar si fara experienta, un biet pestisor (se pare din rasa plevusca ghimpoasa) si niste vopsea rosie. 
N-am putut sa inteleg ce cauta vopseaua rosie acolo. B.credea ca o pusesera in scopuri sinucigase. Dupa parerea lui, orice client, mancand toate celelalte bunatati de pe farfurie, si-ar fi dorit cu infocare moartea, iar cei din restaurant, stiind asta si fiind grijulii din fire, il aprovizionasera cu vopsea rosie, ca sa se poata otravi cu mana lui si sa scape. 
Dupa ce-am luat prima inghititura, mi-am zis ca nu ma mai ating de branza asta. Apoi m-am razgandit. Le-am amestecat pe toate in farfurie si le-am mancat cu lingura. Nu mai pusesem in gura ceva mai dezgustator de pe vremea cand imi placea sa fac pe nebunul trecand de doua ori printr-un canal de scurgere... 
Dupa masa m-a cuprins tristetea. Toate lucrurile pe care le-am facut in viata si n-ar fi trebuit sa le fac mi-au venit in minte cu o pregnanta dureroasa. M-am gandit la toti mortii  pe care-i cunoscusem si pe care n-aveam sa-i mai vad niciodata; la toate fostele mele iubite, maritate apoi, vai, cu altii, iar eu nici macar nu le stiam noile adrese...

~~~~~~~~

Sursa foto

Ai putea să mai citești și:

4 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Un pic de haz la masă, nu strică ! :)

      Ștergere
  2. Şi uite-aşa vine inspiraţia! Musai cu burta plină, aşa că... poftă bună şi scris cu spor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu burta plină da, dar nu cu brânză Liptauer pentru turiști ! :))

      Duminică frumoasă, Aura !

      Ștergere

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !