Bucătărie literară
- Masa la Swithin
În sufrageria lui Swithin, tapetată cu portocaliu și albastru, cu ferestrele dând spre parc, masa rotundă era așternută pentru doisprezece musafiri.
Deasupra mesei, un candelabru de cristal șlefuit, plin cu lumânări aprinse, ca o uriașă stalactită, își arunca razele peste oglinzile mari cu rame poleite, peste plăcile de marmură așezate pe console și peste fotoliile masive și aurite, cu tapiserie.
Swithin stătea rezemat de bufet, purta o vestă albă cu nasturi mari de aur și onix, și-și urmărea din ochi valetul care înfunda mai adânc trei sticle de șampanie în gălețile cu gheață. Socotea în gând, zicându-și: ”Jolyon bea un pahar, poate două, el e atât de grijuliu cu persoana lui ! James nu mai poate bea vin deloc, Nicolas... Fanny și cu el vor bea apă ! ... Soames nu contează; nepoții ăștia tineri (Soames avea treizeci și unu de ani) nu știu să bea ! June nu-i decât o fetiță, lui Emily îi place un pahar bun de șampanie. Pentru Juley e prea seacă, dar Hatty Chessman n-ar fi de mirare să bea chiar o jumătate de sticlă !” Când ajunse la ultimul dintre musafiri, peste obrazul lui bătrân se așternu, pe furiș, expresia unei pisici care începe să toarcă: ”Doamna Soames ! Ea n-o să bea mult, dar știe să prețuiască băutura; e o plăcere să-i oferi o șampanie bună !” ...
Musafirii sosiră și Swithin îi invită pe toți la masa. Mesele familiale ale neamului Forsyte respectau anumite tradiții. De pildă, nu se serveau aperitive. Pentru ce anume ? Nu se știe. Probabil că acest obicei se datora pornirii lor de a merge la esențial și bunului lor simț, spiritului lor practic care hotărâse că aperitivele sunt fleacuri. Membrii mai tineri ai familiei spuneau în glumă că nu se servesc aperitive fiindcă stridiile costau enorm !
Apoi, nici un Forsyte n-a dat vreodată o masă fără a servi și spinare de berbec. Friptura aceasta are o consistență suculentă, atât de potrivită pentru oamenii ”bine situați” ! E hrănitoare și gustoasă, un fel după care simți că ai mâncat.
Urmă șunca de Tewkesbury, însoțită de o picătură de vin de West India. Swithin se opri atât de mult la acest fel, încât ritmul serviciului la masa lâncezi. Pentru a degusta totul mai bine, Swithin nu mai scoase nici o vorbă...
~~~~~~~~
Sursa foto
Ai putea să citești și:
Ai putea să citești și:
- Petrecere din timpuri de demult de Nicolae Filimon
- Petrecere orientală de I.L.Caragiale
- Cina cu Virginia de Jan Smidt
Mi-a placut la nebunie romanul...... :)
RăspundețiȘtergerepupici, zi faina!
(am inteles ca este canicula la voi, sunt o rasfatata, la mine azi vor fii doar 23de grade... desi nu cred, este 9:30 si sunt 20 de grade deja)
Și mie asemenea ! Am citit toată seria de nouă cărți de vreo trei ori.
ȘtergereE caniculă, nu glumă. Acum vreo trei ore, pe la ora 15, erau 37 °C la umbră. Asta înseamnă peste 40° la soare, poate mult mai mult pe asfalt.
si mie mi-a placut mult romanul, o saga veritabila ...definitia in practica a genului. In literatura noastra, am regasit o saga - in "Cronica de familie" de Petru Dumitriu. Un stil apropiat lui Balzac dar si lui Galsworthy, pe care ii citisem mai demult. "Cronica ..." a fost o revelatie. De mare intindere, ca si povestea peste generatii a neamului Forsyte, dar o revelatie. Daca ar fi sa fac un clasament acum al celei mai bune carti citite anul acesta, pana acum , pe primul loc as plasa aceasta saga din literatura noastra. Dar si Galsworthy, ce fain scrie el acolo: Când ajunse la ultimul dintre musafiri, peste obrazul lui bătrân se așternu, pe furiș, expresia unei pisici care începe să toarcă: ”Doamna Soames ! Ea n-o să bea mult, dar știe să prețuiască băutura; e o plăcere să-i oferi o șampanie bună !” ... deh, cum sa nu toarca cand Doamna Soames era o mare frumusete, lucru care hranea orgoliul sotului ei, fara a o putea sa o faca sa-l iubeasca ... Iti multumesc ca mi-ai reamintit de o lectura grozava, la fel de apreciata de mine cum apreciau gurmanzii bucatele si bautura oferite la masa de Swithin :)
RăspundețiȘtergereAntoaneta, probabil că acesta a fost și motivul meu de a îndrăgi ”Cronica de familie” a lui Petru Dumitriu, pe care am citit-o atrasă de recenzia ta. Mulțumesc încă o dată! ♥
ȘtergereCu placere! Nu am siut ca ai citit-o. cred ca iti amintesti ca si acolo era descrierea unor pranzuri fastuoase la casele boieresti ! sau ce meniurile de la Restaurantul Capsa, Serban Romano fiind un mare gurmand!
RăspundețiȘtergereSigur că îmi amintesc și le va veni rândul acelor descrieri să apară prin bucătăria literară de pe blogul meu.
ȘtergereAm citi cu mare plăcere cartea și am și menționat că am citit-o la îndemnul tău, punând și link spre blogul tău.
Uite aici !
http://zinnaida2.wordpress.com/2014/06/23/jurnal-49-gem-de-capsune-cenusareasa-si-glicina/