2014-08-19

PETRECERE ÎN SECOLUL ÎNTÂI din ”O aventură în secolul I” de Paolo Monelli

Bucătărie literară
o-petrecere-in-vremea-imparatului-roman-tiberius
O petrecere in vremea imparatului roman Tiberius 
Prin anul 1954, în urma unei înțelegeri cu un fel de ”înger”, unui jurnalist italian din Roma i se transferă sufletul și mintea în trupul unui tânăr din secolul I d. Hr. Era, deci, pe vremea faimosului împărat roman Tiberius, iar tânărul făcea parte chiar din familia nobilă a stră-stră-strămoșilor jurnalistului...

V-ați dat seama, desigur, că este vorba despre un roman de ficțiune, roman care i-a dat prilejul lui Paolo Monelli să înfățișeze oameni - celebri sau oarecare -, obiceiuri și evenimente din prima jumătate a primului secol din mileniul unu al erei noastre. Iată câteva secvențe din descrierea petrecerii ce a avut loc în casa unei femei din înalta societate.

Într-o după-amiază mi-a sosit un răvaș de la Hostia, care-mi cerea să mă duc să cinez la dânsa, la ora a douăsprezecea; destul de târziu pentru muritorii de rând. În casa tatălui meu se servea masa când soarele era încă departe de asfințit, pe la ora a opta sau a noua. Cina la care mă invitase însă Hostia, dealtfel masa principală a rafinaților și a modernilor vremii, era o ditamai cină cu lume veselă și ușuratică. 
Am ieșit din casă ceva mai târziu decât trebuia. Pășeam agale pe străzile înțesate de lumea care se grăbea să se întoarcă acasă de la terme, de la cinele din casele prietenilor sau de la plimbare. Înaintea mea mergea un sclav care mă ajuta să-mi croiesc drum, iar un altul mă urma și îmi ducea sandalele și synthesis. Pe atunci se considera că era necesar să te simți comod mai cu seamă la masă; dacă le-aș fi spus comesenilor mei că avea să vină o vreme în care, ca să stai la masă cu oameni binecrescuți, era necesar să te închizi într-o cămașă strâmtă, într-o haină mulată pe corp, înfășurându-ți și strângându-ți tare grumazul, ar fi fost convinși că se pregătea o perioadă  de barbarie. Atunci, dimpotrivă, sosind în casa amfitrioanei, toți își scoteau toga și, fiind sezonul cald, își puneau pe pielea goală așa-numita synthesis, o cămașă ușoară și largă, în care puteai să stai comod și răcorit toată seara. Iar bărbații în vârstă, lacomii cei grași, cei cărora vinul și mâncarea li se transformau în sudoare mai repede decât li se urcau la cap, își schimbau acea cămașă de două-trei ori în timpul mesei. 
În sala de masă, în locul obișnuitelor triclinii, am dat peste un pat foarte lung și arcuit pe care ne-am putut întinde toți câți eram, tolăniți unii lângă alții; stăteam cam înghesuiți dar, fiindcă alterna un bărbat cu o femeie, înghesuiala aceea era plăcută. Masa, la fel de lungă, urma și ea forma arcuită a patului. 
Bucătarul Hostiei trebuie să fi fost un poet, fiindcă varia felurile de mâncare într-un mod deosebit de plăcut. La începutul mesei atunci când cerul gurii era încă neatins și apetitul mare, cele mai multe laude le-a suscitat o mâncare alcătuită în chipul următor: pe fundul platoului erau sturzi curățați de oase și barbuni fără oase, puși împreună într-un sos gros și iute, nu atât de iute însă încât să acopere gustul cărnii; iar deasupra un strat gros de fructe de mare de tot felul, stridii, scoici, moluște scoase din cochilii și cufundate într-o pastă făcută din nenumărați arici de mare. 
Tinerii sclavi puneau și luau farfuriile la masă, aduceau apă călduță pentru spălarea mâinilor după fiecare fel de mâncare, turnau vinul din recipientele în care fusese amestecat cu apă, reîmprospătau coroanele de flori de pe capetele mesenilor.

~~~~~~~~

Sursa foto

Comparați cu alte petreceri !

2 comentarii:

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !