2014-11-04

Nicolae Filimon, romancier, critic muzical și... gurmand

Bucătărie literară
nicolae-filimon
Nicolae Filimon
Într-o epistolă către Vasile Alecsandri, intitulată ”Școala acum 50 de ani”, Ion Ghica evocă figura lui Nicolae Filimon, autorul primului roman realist românesc, primul nostru critic muzical, dar și un cunoscut petrecăreț și gurmand.
Lui Filimon îi plăcea traiul bun; amicii săi îl poreclise mălai mare, fiindcă mânca bine. Când vorbea de bucate, i se umplea gura, și defectul ce avea la vorbă dispărea când pronunța:
Icre proaspete cu lămâie de Mesina,Măsline dulci de Tesalia,Icre de chefal,Marinată de stacoji.
Îi plăcea cu deosebire ciorba de știucă fiartă în zeamă de varză acră cu hrean, iacniile și plachiile, crap umplut cu stafide, curcan cu varză umplut cu castane și purcel fript, dacă era întreg. 
Când era la câte un ziafet, își sufleca mânecile, și iată cum frigea mielul: în înjunghia, îl spinteca, îi scotea pântecele, îl cosea la loc și-l acoperea cu pielea, după aceea îl băga într-o groapă plină de jeratec cu curpeni de viță-sălbatecă, unde-l lăsa până când pocnea ca un tun; atunci îl scotea, îl învălea într-o pânză și-l ungea c-un fel de salță inventată de dânsul, făcută cu vin amestecat cu usturoi pisat și cu băcănii, cu lămâie și cu sare, și te poftea la masă fără cuțit și fără furculiță, ș-apoi să nu-ți fi lins degetele. Nici repauzatul Homer, bucătarul bucătarilor, nu știa să dea o friptură mai bună. 
Filimon avea un caracter blând, vesel, plăcut și nepăsător; întristarea nu s-a lipit de dânsul decât o singură dată, atunci când și-a închipuit că bunul și scumpul său amic Millo a voit să-l parodieze în rolul Paracliserului din Florica lui Alecsandri. 
Într-o zi îl întâlnesc pe stradă; din vorbă în vorbă, îmi spune că sufere de piept; eu, având înaintea mea un om cât un munte, nalt, gros și rumen la față, mi-a venit să râz și l-am tratat de ipocondru; dar peste trei săptămâni, nemaivăzându-l pe la mine, trimit să-l întrebe de sănătate și mi se răspunde că era greu bolnav în așternut; m-am dus să-l văd, dar când am intrat în camera unde zăcea nu l-am mai cunoscut, atât era de schimbat. Peste trei zile aveam durerea a-i întovărăși rămășițele la ultimul locaș. 
Acei cari l-au cunoscut pierdeau un amic sincer, leal, îndatoritor, totdeauna vesel și voios, totdeauna mulțămit cu puținul ce câștiga prin munca și talentul său; caracter independent, nu s-a căciulit niciodată la nimeni; ura și desprețuia lipsa de demnitate și lingușirea; modest până a roși când auzea laude pentru scrierile lui, n-a bănuit niciodată că era un scriitor de mare merit. 
Literatura a pierdut în el pe unul din luceferii săi.
~~~~~~~~ 
Sursa foto
Dintre ”rețetele” de bucătărie literară, ai putea să mai citești:

7 comentarii:

  1. Minunat articol! Emotionante pasaje din viata marelui Nicolae Filimon.

    O saptamana placuta in continuare, Zina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea, mă bucur mult că apreciezi. Nicolae Filimon este unul dintre autorii români clasici preferați de mine. Ador ”Ciocoii vechi și noi”, izvor de informații despre viața românilor de acum două sute de ani, informații prezentate deosebit de atrăgător.

      Săptămână plăcută și vouă ! ♥

      Ștergere
  2. Da' stiu ca n-avea gusturi rele domnul Filimon! Imi lasa gura apa la gandul unei ciorbe de peste...
    Imbratisari si pupici tie si apoi direct pe boticul fetelor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu, chiar că n-avea gusturi rele. În general se mâncau mâncăruri mai bune decât mâncăm astăzi.
      Pupicii pentru fete îi transmit eu, mai ales lui Kory, care e mare pupăcioasă. Cred că ar fi și Bella, dar nu îndrăznește să se apropie de frica ”șefei” acaparatoare ! ☺

      Ștergere
  3. Zina dragă, îmi amintesc cum unii dintre colegii mei se fofilau (!) de la a citi Ciocoii vechi și noi, lectură obligatorie și azi la școală, spunând că nu au răbdare, iar mie parcă-mi era jenă (eram copil încă) să le mărturisesc că citisem cartea de două ori! Și am recitit-o împreună cu Enya, care apreciază mult literatura de calitate. Cum să nu faci similititudini între vicleana, ambițioasa și lipsita de orice fel de scrupule, Chera Duduca, ori Dinu Paturică și atâtea personaje de azi?! Mărturisesc că nu știam că autorul era gurmand, dar recunosc că numai un ”caracter independent, nu s-a căciulit niciodată la nimeni; ura și desprețuia lipsa de demnitate și lingușirea” ar fi putut scrie, mânat de revoltă față de corupția conducătorilor și îmbogățiților vremii, un asemenea roman, primul roman notabil al literaturii române. Salut articolul tău și sper să-l citească multă lume iubitoare de literatură și....ciorbă de știucă! O zi minunată îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    2. Mă bucur că avem, din nou, gusturi asemănătoare ! Sincer, un motiv pentru care public astfel de fragmente este speranța că se vor mai rătăci pe aici și copii și adolescenți care, citindu-le, să prindă gust pentru lectură. De asta și caut cu precădere scrieri cu ceva caracter umoristic ori satiric.
      Zi minunată și vouă ! ☺

      Ștergere

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !