Apus la Vevey, Elveția, de Gustave Courbet

Reflexii

Apus la Vevey, Elveția, de Gustave Courbet, 1874

Gustave Courbet (1819-1877), pictor francez, lider al curentului realist în pictura franceză din secolul al XIX-lea.

Este inițiat în pictura la Colegiul Regal din Besançon. Vine apoi la Paris pentru a studia Dreptul, dar contactul cu Eugène Delacroix și Jean Auguste Dominique Ingres, precum și creația lui Thèodore Géricault îl determină să aleagă studiile de pictura. Pe parcursul studiilor i se conturează preferințe pentru olandezi, Rembrandt van Rijn și Frans Hals.

Expune multe lucrări, dar nu multe sunt pe placul criticilor, care consideră că îi place urâțenia. Cu toate acestea are și succese, primește o medalie, un colecționar cumpără multe picturi de-ale sale.

În tipul Comunei din Paris, Gustave Courbet, republican, este ales președinte al Uniunii Artiștilor, apoi devine deputat al poporului. După înăbușirea Comunei, este arestat și stă șase luni la închisoare. De îndată ce este eliberat, emigrează în Elveția, unde moare, fără a mai revedea Franța niciodată.

Si iata o interesanta completare de la Carmen: Se spune ca pe timpul șederii sale la Trouville, Courbet a fost fascinat de frumusetea micutei irlandeze – Joanna Hiffernan (amanta pictorului James McNeill Whistler). El a realizat trei tablouri “Jo, La belle Irlandaise” cu mici- foarte mici diferente. Aceste trei opere se gasesc – una în Metropolitan Museum – New York, alta în Nationalmuseum – Stockholm si a treia… nu am descoperit ! Însa tot aceasta frumoasa Jo ii serveste ca model lui Coubert si pentru ” Symphony in White” No.1 si No.2, pentru “L’Origine du monde” si pentru “Le Sommeil”.

O altă reflexie din picturile lui Courbet,

Jo, frumoasa irlandeză, G.Courbet 1866

La publicarea ei, Mirela scria:

Curată coincidență ! Îi predau Enyei mele compoziția plastică și am ajuns la realismul francez. Gustave Courbet este adeptul „regimului libertății”, atât în artă, cât și în opțiunile de viață. Și iată că-l reîntâlnesc la tine cu frumoasa irlandeză, portretul lui Jo cea cu păr mătăsos, superb, cu reflexe acajou și ten alb, privindu-se în oglinda ovală, într-o minunat alcătuită compoziție. Ceea ce e splendid, alături de prezentarea subiectelor în sine, este faptul că alegi lucrările din diverse culturi, zone ale lumii, perioade, curente artistice, iar asta dă un farmec în plus postărilor tale. E ceea ce eu numesc respect față de cititor și mai ales, față de ARTĂ ! 

Sursa foto 1
Sursa foto 2

*

Această postare va fi înscrisă în serialul ”Reflexii în oglindă” de la Iulisa.

Ai putea să mai vezi:

• Marină de Berthe Morisot
• Podul Waterloo de John Constable
• Vas de pescuit pe plajă de Andreas Achenbach