2015-07-07

Praga. Mănăstirea Strahov.

Călătorii.


praga-manastirea-strahov-macheta
Machetă
Când am pornit să facem turism in Praga, nu prea am fost pregătiți pentru surprize. Am notat toate detaliile despre acele obiective turistice din Praga pe care doream să le vedem, am detectat locațiile, mijloacele de transport, punctele de reper, credeam că totul este sub control. Iată că ne-am înșelat ! A venit ziua surprizelor, în care am pornit de dimineață să vizităm cartierul Josefov, nu departe de Piața Orașului Vechi.

Cartierul Josefov este un foarte vechi cartier al Pragăi, cartierul evreiesc. În secolul al XIII-lea exista deja un așezământ evreiesc în Praga, și în zona aceea, strict limitată, au locuit evreii de la naștere și până la moarte, ba chiar și după aceea. Cimitirul evreiesc a devenit atât de aglomerat, încât evreii au trebuit să-și îngroape morții unul peste altul. (Aflând aceasta, mi-am amintit de Cimitirul evreiesc de pe dealul Montjuic din Barcelona, în care situația a fost asemănătoare.)

Abia împăratul Josef al II-lea (împărat al Sfântului Imperiu Roman și rege al Ungariei, Boemiei ș.a. între anii 1765 și 1790) a anulat toate restricțiile și evreii au putut să locuiască și în alte cartiere.

În cartierul Josefov sunt de vizitat Cimitirul evreiesc, Sinagoga Pinkas și Sinagoga Veche-Nouă, iar de văzut doar pe dinafară sunt Primăria evreiască, Sinagoga Maisel și Sinagoga Înaltă. Nu am intrat niciodată în vreo sinagogă și eram tare curioasă să le vizitez pe cele două din program. Dar, iată prima surpriză. Ajungem în cartierul Josefov, la Cimitirul evreiesc, și găsim poarta încuiată și un afiș mare pe ea. Din cauza sărbătorilor evreiești, (?), cimitirul și sinagogile erau închise pentru turiști joi și vineri (noi ne-am dus joi), sâmbăta nu se vizita că era Sabatul, iar duminică dimineață noi ne luam zborul spre casă...

Am făcut urgent un scurt consiliu, ne-am revizuit programul de vizite, am sărit într-un tramvai și am urcat pe colina Petrin, la Mănăstirea Strahov. Această mănăstire a fost unul dintre motivele bucuriei mele de a vizita Praga. Citisem despre acestă mănăstire și despre biblioteca ei, văzusem multe fotografii, am trecut-o și într-un articol pe blog, dar acum urma să o văd cu ochii mei, cum se spune.

Când am ajuns acolo, la ora 11:55, alte surprize. Ne-am gândit să vizităm întâi bazilica Sfânta Fecioară Maria. Era închisă pentru vizitatori, fără afișe, fără explicații. Hai să vizităm biblioteca ! Biblioteca era închisă de la ora 11:45 la ora 13. Atunci, hai să vizitam galeria de artă a mănăstirii ! Era închisă și se deschidea la ora 12:30. Am pornit la plimbare pe promenada mănăstirii, alegându-ne cu o răpăială de ploaie, o priveliște frumoasă și un concert în aer liber, numit ”Bella Vista” și susținut de o orchestră reunită ceho-olandeză.
praga-intrarea-in-manastirea-strahov
Intrarea în mănăstirea Strahov
praga-m-rea-strahov-bazilica-sfintei-fecioare
Bazilica Sfintei Fecioare
praga-promenada-manastirii-strahov
Promenada mănăstirii Strahov

Revenind la galeria de artă, care se deschisese între timp, am plătit cele 80 de coroane cerute pe un bilet și am intrat. Galeria ocupă parterul unei clădiri cu o imensă curte interioară. Se vizitează, însă, numai o sală mai mărișoară și vreo două-trei mai mici. Restul este interzis turiștilor. Asta mi-a amintit de Castelul Peleș. Nici un nume mare nu era la vedere, nici o tăbliță nu era scrisă în altă limbă decât limba cehă. Unde mai pui că toți cerberii de pe acolo aveau fiecare peste 80 de ani, nu te puteai înțelege cu ei și te urmăreau ca lupii să nu cumva să fotografiezi ceva. Și totuși...
praga-m-rea-strahov-galeria-de-arta-1
Galeria de artă (1)
praga-strahov-galeria-de-arta-2
Galeria de artă (2)
praga-strahov-3
Galeria de artă (3)
praga-strahov-galeria-de-arta-4
Galeria de artă (4)
Am plecat de la galeria de artă și am ajuns la clădirea care adăpostea biblioteca. Nici aici nu era foarte mult la vedere. O scară, un hol din care luai bilete, tot 80 de coroane de persoană (alți bani, altă distracție !), alt hol, numit pompos Camera curiozităților – cu pereții acoperiți de vitrine uriașe pline cu roci arătoase, corali, cochilii uriașe, schelete ciudate și altele asemenea. Din acel hol – cameră, priveai, din ușă, în cele două săli de bibliotecă, arhicunoscute de pe Internet. Și gata vizita. Ba nu, nu e gata. Și aici pândeau niște octogenare să nu cumva să faci fotografii. Dar nu pentru protecția exponatelor, ci ca să-ți ia banu’ ! De îndată ce dădeai 50 de coroane și ți se lipea un rotocol de hârtie galbenă în piept, gata, era voie să fotografiezi ! Am dat și am fotografiat, așa de ambiție, că pozele astea sunt de mult pe Internet.
praga-strahov-biblioteca-sala-filosofiei
Biblioteca. Sala Filosofiei
praga-strahov-biblioteca-sala-teologiei
Biblioteca. Sala Teologiei
Am plecat de la mănăstire nu foarte încântați, fiindcă ne-am simțit cam păcăliți. Am dat năvală să ne facem o altă plăcere, croaziera pe Vltava. Era planificată de acasă, de la București. Luasem niște pliante de la recepția hotelului și hotărâserăm să alegem varianta cea mai extinsă a croazierei, de o oră și jumătate, ca să vedem cât mai mult din frumosul oraș. Vise ! Am fugit până la Teatrul Național, fiindcă undeva pe lângă el era portul de plecare în croazieră și voiam să o prindem pe cea de ora 15:00. Cu sufletul la gură am ajuns numai până la intrarea către casa de bilete, bine baricadată. Era închis, nu se făceau curse în acea zi, tanti de acolo nu a știut să spună de ce.

Podul Carol nu era departe și văzuserăm cu două zile înainte niște ”marinari” care te îmbiau să iei bilete pentru ”croazieră”. Ce s-o mai lungesc: i-am găsit, am dat 290 de coroane pe un bilet, ca să ne îmbarcăm pe un fel de sicriu plutitor (Doamne ferește !), un mic vas din lemn care ne-a dus și a făcut opturi printre picioarele podului, pe care l-am văzut astfel și de jos. Nici pomeneală să străbatem toată Praga, așa cum erau descrise croazierele din pliant. Am făcut un mic ocol pe un așa-zis canal, apoi ne-am întors de unde am plecat. N-am avut nici măcar plăcerea de a pluti pe apă, căci a început din nou să plouă și s-a făcut foarte frig. Singurul câștig – două fotografii, una picturală a castelului și catedralei Sf.Vit, alta a unei mirese ce se afla pe malul apei, înconjurată de lebede. Am observat că miresele și mirii merg în locuri romantice în ziua cununiei, am văzut multe cupluri și la Castel.
praga-teatrul-national
Teatrul Național
praga-vas-de-croaziera-pe-vltava
”Vas de croazieră” pe Vltava
praga-lebada-mare-si-lebede-mici-pe-vltava
Lebădă mare și lebede mici pe Vltava
praga-castelul-si-catedrala-sf-vit
Castelul și catedrala Sf.Vit

~~~~~~~~

6 comentarii:

  1. multe peripetii ati mai avut...motiv pentru amintiri scrise acum :)
    nu stiam de manastire, este deosebit ce am aflat...voi tine minte pentru viitor cand sper sa ne intoarcem la Praga! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Călătoria fără peripeții... nu e călătorie ! Peripețiile sunt ca sarea în bucate ! :))

      Ștergere
  2. E bine ca aveati si ''planul B'' ,asa ca ati vazut multe altele ! Frumoasa galeria de arta, dar mai ales Biblioteca, cu salile ei,pe care ,desigur ,le-am vazut pe net.Dar e altceva sa le vezi in realitate; toate monumentele,tablourile,sculpturile vazute de aproape,pe viu, te emotioneaza, ai alte trairi...
    Multumesc pentru poze si comentariile cu haz de necaz,draga Zina !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fără îndoială, e altceva să le vezi în realitate și, mai ales, să le vezi măcar de două ori. Ptima oară ești așa de avid să prinzi totul, încât îți scapă multe...

      Zi frumoasă și răcoroasă, dacă se poate !

      Ștergere
  3. Adevărate "bijuterii" dintr-un oraş minunat! Bravo cehilor, că ştiu să-şi pună în valoare "comorile" lor de suflet!

    RăspundețiȘtergere
  4. Eh, și la noi sunt destui care ar ști, dar nu-i lasă ceilalți ! ☺

    RăspundețiȘtergere

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !