Reflexii.
Artă.
1. Albastrul lui Renoir. Umbrelele |
Nu poți vorbi despre pictură fără a aminti nimic despre culori. Într-un clasament al culorilor mele favorite, culoarea albastru stă pe locul I. Din câte am citit, albastrul este culoarea controlului mental, a calmului, disponibilității, încrederii, creativității.
În mod ciudat, nu am nici un obiect vestimentar albastru, deși îmi place nespus de mult să privesc diverse lucruri de culoarea aceasta. Fiindcă se poartă topurile (mă refer la clasamente, nu la bluze !), am făcut și eu unul: top 5 lucruri albastre care îmi plac. Nu le numerotez, fiindcă nu sunt foarte sigură care e ordinea lor, dar sigur acestea sunt primele cinci (le-am ales dintr-o listă de 25 !).
Albastru în picturile lui Auguste Renoir
Împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley și Paul Cézanne, Pierre-Auguste Renoir ( 1841-1919) a fondat curentul impresionist, de care s-a îndepărtat mai târziu, când a primit denumirea de ”pictorul bucuriilor vieții”. Se spune că pictura sa cea mai faimoasă este ”Dejunul vâslașilor”, dar mie îmi plac mai mult ”Umbrelele” și „La teatru” , alături de perechea dansurilor.
2. La teatru. A.Renoir |
”Dans la țară” și ”Dans la oraș”. Auguste Renoir, 1883 |
Ochii albaștri
De ce ne plac în mod deosebit oamenii cu ochi albaștri ?… Și nu numai oamenii, ci și pisicile și câinii cu astfel de ochi. Nu știe nimeni de ce, dar iată ce se spune despre oamenii cu ochi albaștri: romantici și sentimentali, ei sunt tot timpul alături de tine, dar mai ales când dai de greu; fac mereu surprize plăcute celor pe care îi iubesc, sunt blânzi, au simțul umorului, au relații de lungă durată. Da, ați ghicit, soțul meu are ochii albaștri ! ☺
3. Albastrul ochilor de pisicuta |
4. Albastrul ochilor de copil |
Albastrul de Voroneț
Numai cine a fost acolo și l-a văzut poate să înțeleagă ce caută albastrul acesta în topul meu. Efectul albastrului din fresce în lumina dulce a Moldovei este foarte greu de descris. La aceasta se adaugă misterul legat de longevitatea culorii. Stă de vreo 450 de ani acolo, la exteriorul bisericii mânăstirii Voroneț, în bătaia ploilor, a soarelui, a ninsorii, și nu s-a deteriorat. N-a căzut, nu s-a spălat. Cică ar fi fost făcut din praf de azurit, adus nu se știe de unde, fiindcă la noi nu există. Problema e că nici azi nu se cunoaște care a fost liantul organic al culorii care s-a păstrat cu atâta încăpățânare.
5. Albastru de Voronet. Judecata de apoi |
Safirul albastru
Piatra mea prețioasă favorită e safirul. Safirele, pietre prețioase de culoarea albastră (dar nu numai), de la azurul cerului senin la albastru închis, chiar până la negru, sunt socotite de magie pietre de o rară noblețe. Întăresc credința și înțelepciunea, loialitatea și curajul, liniștesc patimile și alungă viclenia.
Folosite la confecționarea unor bijuterii minunat de frumoase, safirele se folosesc și la producerea laserului de culoare albastră, dar și la geamurile navelor spațiale. Desigur, în tehnologie este vorba de utilizarea safirelor sintetice. Nu era sintetic, însă, safirul de 478,68 carate al Reginei Maria a României.
6. Safirul reginei Maria a Romaniei |
Albastrul Greciei
Albastru și alb, combinația culorilor naționale ale Greciei e întâlnită ca un memento pretutindeni. Pereții albi și tocăria albastră a caselor, pereții albi și turlele albastre ale bisericuțelor, apa albastră a mării spartă în valuri albe pe plaje cu nisip argintiu, cerul azuriu, pătat arareori de norișori albi,… peste tot culorile steagului lor: albastru și alb.
7. Grecia. Albastru si alb pe case |
8. Grecia. Albastru si alb in natura |
9. Grecia. Albastru si alb pe drapel |
~~~~~~~~
La vremea când publicam acest articol pe vechiul blog, Kadia spunea:
Albastru, fara dar si poate! Este culoarea mea preferata in oricare dintre nuantele ei, de la albastru verzuliu, turcoaz sau de Prusia pana la albastru marin sau cel movuliu. Mai mult de atat orice are macar un pic de albastru pare mai frumos decat restul. Mai putin mancarea, acolo nu-mi place sa vad albastru :)))
*
Surse foto: 1+2, 3+4, 5, 6, 7+8+9
Această postare este înscrisă în serialul ”Reflexii în oglindă” de la SoriN.
- Veneția, Palatul Dogilor de Auguste Renoir
Excelent articol! :)
RăspundețiȘtergereSi mie imi place albastru,dupa rosu si negru. :)
Ochii mari si rotunzi ai copilei care pare ca vrea sa cuprinda lumea intr-o privire sunt superbi! Dar si ai pisicutei. :)
Iti doresc, cu drag, un minunat sfarsit de saptamana.
Mulțumesc frumos pentru apreciere! ☺
ȘtergereWeekend plăcut, dragă Diana!
Ai ales perfect pozele pentru a ne bucura de mult albastru. Sunt curioasa daca cineva incearca sa descopere secretul culorii de Voronet. Macar asa, de dragul stiintei inaintasilor.
RăspundețiȘtergerePisicute cu ochi atat de albastri inca nu am vazut,doar splendori de ochi de copii!
Frumoasa prezentare, Zina!
Weekend frumos sa ai!
La câtă cercetare științifică se mai face acum la noi... nu cred să-i mai pese cuiva de secretul albastrului de Voroneț.
ȘtergereMă bucur că ți-a plăcut postarea. ☺
Weekend fruos și ție, Suzana!
Albastrul este si culoarea mea preferata. :)
RăspundețiȘtergereCred că multor bărbați le place culoarea asta. Cred că li se trage din copilărie, știi, albastrul pentru băieți, rozul pentru fete! ☺
ȘtergereAia cu ochi albastri nu e cumva o pisica persana ? :)
RăspundețiȘtergereAm un inel cu safir albastru, foarte inchis la culoare, care in Iran e denumit "safir vânăt".
In pictura imi place si albastrul lui Picasso, al Gabrielei Munter si, bineinteles, cel al lui Vermeer.
Ba da, e o pisica persana. Am și eu un inel cu safir, dar este bleu.
ȘtergereAm încercat să mă uit la genurile de albastru despre care ai scris. De pe internet nu pot să-mi fac o părere. Am văzut niște lucrări ale lui Picasso din perioada albastră la muzeul Picasso din Barcelona, dar nu îmi amintesc să-mi fi făcut o impresie deosebită acel albastru. Am văzut și câteva picturi ale lui Vermeer prin muzeele pe care le-am vizitat, dar, la fel, nu îmi amintesc despre albastrul lui. Ce e drept, eu nu sunt specialistă. ☺ Al lui Renoir, însă, mi-a rămas în memoria inimii.
Si eu am ochii albastri si ador culoarea albastra!:)
RăspundețiȘtergereFoarte frumos articolul tau!
Weekend placut!
Ei, Iulisa, mă bucur că a fost pe gustul tău!
ȘtergereDuminică frumoasă! ☺
O deosebita abordare a culorilor,mai ales, a celei preferate de tine,Zina, albastrul.Si eu sunt in admiratia acestei culori,in toae tonalitatile si nuantele
RăspundețiȘtergereei,fie ea in inaltul cerului,in linistea sau zburdalnicia apelor,in pictura,
murala,in uleiuri sau culori acrilice,in design-ul interior sau exterior,tesaturi
si bijuterii.
Albastrul este cea mai rece culoare, dar si cea mai pura;in cromoterapie indruma spre calm,pace sufleteasca,fiind folosita si pentru elevarea contemplatiei spirituale.In crestinism,Madona are o mantie albastra,semnificand
virtutea,grecii(de invidiat pentru combinatia alb-albastru)credeau ca aceasta culoare are capacitatea de a-i apara de rau...
Topazul albastru este piatra corespunzatoare oamenilor nascuti in decembrie(!)
impreuna cu lapis lazuli si safirul albastru.
Desigur am apreciat la suprlativ ceea ce ai aratat si ai scris !Felicitari !
Mai am doua cuvinte despre Picasso:el a trecut prin perioada albastra la 20 de ani,cand a pierdut un bun prieten;tristetea la coplesit cam 5 ani,si s-a reflectat in picturi cu oameni sarmani,infometati,suferinzi...Aceste tablouri
au devenit mai tarziu,unele din cele mai scumpe !
Ai si o mica surpriza,draga Zina !
Am găsit videoclipul cu perioada albastră a lui Picasso. Mulțumesc frumos! ☺
ȘtergereFoarte frumos articol! Ați amintit atâtea lucruri și locuri frumoase, legate de această minunată culoare, care ne leagă de imensitatea mării și a cerului senin. Ați ales cele mai faine exemple, dar lista poate să continue și cu alte episoade. Mă gândesc la florile de cicoare din curtea părinților, la un lan de in înflorit (ați văzut vreodată?) sau minunatele „nu-mă-uita”.
RăspundețiȘtergereVă doresc o duminică minunată!
PS. Aveți dreptate cu ochii albaștri, mai ales când îi vedem la tovarășul de viață. :-)
Nu am văzut un lan de in înflorit decât în fotografii. Probabil că în realitate este mult mai impresionant.
ȘtergereSigur, lista lucrurilor albastre și frumoase este mult mai lungă. La fiecare culoare am avut de ales dintre mult mai multe exemple decât am dat până la urmă.
Da, chiar am vazut manastirea Voronet, pe unele laturi insa picturile s-au sters.
RăspundețiȘtergereMare păcat! Picturile acelea sunt unicate...
ȘtergereMă bucur realmente că mi-am făcut timp să vin azi pe blogul tău frumos! Un articol minunat, senin ca albastrul ceului! Nici dulapul meu nu conține mai multe de trei obiecte vestimentare în nuanțe de albastru, dar ador culoarea serenității. Preferința pentru o anumită culoare nu prea are de-a face cu vestimentația. E lege, afirmă specialiștii! Ne îmbrăcăm, de obicei, în culori potrivite orei, locului, destinației și care ne vin bine. Mie îmi place și roșul, dar chiar nu îmi doresc mai mult decât o eșarfă roșie! E obositor, inclusiv în designul ambiental. Dar cât de minunat este în pictură. Frumoase nuanțe de albastru ai ales, pentru fiecre secțiune pe cele mai potrivite! Renoir cunoaște momentan un avânt binemeritat, de care mă bucur, artistul fiind printre cei cu o sensibilitate desăvârșită, unul din cei mai talentați pictori din universalitate. Personal, am o atracție aparte față de albastrul de Prusia. Aș exemplifica cu ”Noapte înstelată deasupra Rhonului” de van Gogh. Minunat! O zi senină îți doresc!
RăspundețiȘtergereȘi eu mă bucur că ți-ai făcut timp, ești un oaspete atât de rar, de la o vreme... Știu că ești foarte ocupată, cu cărțile, tale, cu atelierul, cu Enya. Mi-e dor de poveștile parfumate și de impresiile de călătorie de pe blogul tău. ☺
ȘtergereSă ai zile frumoase, Mirela!
Marele Albastru ... Eu ma duc cu gandul la albastrul marii Mediterane cand o privesti de sub suprafata apei. E o traire fara egal. Esti inconjurat de albastru strapuns de raze de lumina. Si undeva sus, la suprafata valureste o panza argintie ...
RăspundețiȘtergereAm citit recent o carte despre istoria steagurilor grecesti. La inceputuri, in vremea Bizantului erau albastru cu rosu apoi au trecut prin diverse stadii cu fond alb si cruce rosie sau albastra pentru ca in final sa se ajunga la steagul adoptat in luptele navale in anii razboiului de independenta.
Am văzut Mediterana de pe malurile Greciei și ale Spaniei. De la voi se vede turcoaz-azuriu, o culoare excepțională. Cel puțin așa era când am văzut-o eu. ☺
Ștergere