2017-01-13

Budapesta, oraș frumos al Europei

Călătorii.

Impresii de călătorie.

autostrada-spre-budapesta

Nu e prima dată când încerc să alung mohoreala unei zile reci de iarnă cu amintirea unei zile frumoase dintr-o călătorie. Astăzi mi-a venit în minte o zi petrecută la Budapesta.
Vreau să vă povestesc şi să vă arăt multe fotografii, fiindcă am o datorie morală. Am făcut parte din categoria celor cu idei preconcepute despre turismul „la unguri”. Socoteam că sunt neprietenoşi cu românii, că au o ţară aridă („pusta ungurească”) şi că nu prea ai ce vedea pe la ei. Ce prostie ! Dar ştiţi care e prostia ? Preluarea prejudecăţilor. Auzim şi citim de mici fel de fel de aiureli, nici nu ne trece prin cap să le verificăm, le luăm de bune şi rămânem uimiţi când descoperim, într-un târziu, că nu e deloc aşa.
De îndată ce am trecut frontiera, am dat cu ochii de un drum impecabil, continuat cu o autostradă aşişjderea. De o parte şi de alta a drumului erau păduri şi pădurici, plantate de mâna omului, întinse cât vedeai cu ochii. Până şi pe pasarelele care treceau peste autostradă erau brâie de garduri vii care se înălţau ca nişte coroniţe deasupra drumului.
Când am revenit în ţară am călătorit pe alt drum. Am străbătut distanţa dintre Budapesta şi România pe drumuri naţionale, ocolind autostrada. Nu am văzut nici un petic de pământ necultivat. Nu am văzut nici un petic de pământ neirigat. Nu am văzut nici o groapă în drum, da’ce zic eu groapă, nici măcar o fisură în asfalt. Nu am văzut nici un pet aruncat la marginea drumului, iar singura maşină din care s-a aruncat un ambalaj în drum era din România şi ne-a venit să plângem de necaz… Dar m-am cam îndepărtat de la subiectul articolului.
În ziua despre care vreau să vă povestesc era soare şi bătea un vânticel nu prea tare. Am plecat de la hotelul „nostru”, hotel Baross, de lângă gara Keleti, cu autobuzul, spre podul Elisabeta (o staţie sau două, nu-mi mai amintesc exact). Am traversat apoi pe jos podul, spre Buda, fără să ţinem seama de faptul că aici vântul se transformase în vifor. Ne-am amuzat de un desen imprimat pe asfaltul podului, înfăţişând un cârd de broaşte şi am admirat impunătoarea statuie a episcopului Gellert, situată deasupra unei cascade, pe un versant al colinei Gellert. Episcopul Gellert, patronul oraşului, a fost un martir creştin, ucis pentru eforturile de a-i creştina pe locuitorii Budapestei, în secolul XI. Tot de aici am văzut şi monumentul reginei Elisabeta, Sissi, iubită de locuitorii Ungariei ca şi de locuitorii Austriei.
budapesta-podul-elisabeta
Podul Elisabeta
Cârdul de broaște de pe podul Elisabeta
budapesta-vedere-pe-dunare
Vedere pe Dunăre
Am urcat cu funicularul până la Palatul Regal, care găzduieşte Galeria Naţională de Artă şi Muzeul de Istorie a Budapestei. În drum spre stația funicularului am admirat micul monument care marchează kilometrul zero al orașului Budapesta. 
budapesta-kilometrul-zero
Kilometrul zero
Ajunși sus, am vizitat vestitul Bastion al Pescarilor, unde nu aveai loc să arunci un ac de câţi vizitatori erau. Dar şi merita ! Am mâncat apoi câte o prăjitură la cofetăria de vizavi de bastion, unde se află şi Muzeul marţipanului.
budapesta-bastionul-pescarilor
Bastionul pescarilor
Am vizitat apoi impunătoarea biserică Matyas, ce poartă numele regelui de origine româna Matei Corvin. În realitate biserica poartă hramul Preafericita Doamna Maria. Denumirea Matyas se datorează faptului că aici au avut loc ambele căsătorii ale lui Matia CorvinulAcesta a extins biserica, în secolul al XV-lea. Aici au fost încoronaţi regii Ungariei. Am revenit în Pesta pe Podul cu lanţuri sau Podul cu lei, denumit oficial Podul Széchenyi după numele omului de stat Istvan Széchenyi care a inițiat și a finanțat construcția podului.
podul-cu-lei
Podul cu lei
Cu chiu cu vai am ajuns la Catedrala Sfântul Ştefan, mai tânără cu vreo 7-8 sute de ani decât biserica Matyas. Aşezată pe o înălţime domina cu splendoarea ei împrejurimile. Am urcat cu liftul în domul catedralei şi am privit de acolo panorama Budapestei, dar mie mi-a plăcut mai mult cum se vedea din Bastionul Pescarilor ! 
budapesta-in-catedrala-sfantul-stefan
În catedrala Sfântul Ștefan
De acolo, fuga la hotel, că nu mai puteam să stau pe picioare ! Cu un popas la restaurantul Racoczy Grillhaz, pe bulevardul Racoczy, unde puteai mânca tot ce voiai și cât de mult puteai, la prețul fix de 2500 forinți. Și ce mâncare!... Și ce bere! ☺ La fel de bune ca la... Papa bun!

*

Va urma

Articolul va fi înscris în seria ”Reflexii” de la SoriN.
Ai putea să mai vezi:

12 comentarii:

  1. Eram prea mica, nu-mi mai amintesc ce si cum a fost in Budapesta, dar de prejudecati am fost ferita: daca-mi spune cineva, de exemplu: "e foarte frumos", il cred pe cuvant; daca imi spune: "e urat", trebuie sa "cercetez". :)

    Imi place descrierea - cum altfel?! :) Poate, intr-o zi, voi revedea locurile - acum le tot "revad" in carti postale, pliante si ce-am mai cumparat sau am primit de-a lungul timpului despre Budapesta, despre Ungaria; "revad" si privind fotografiile facute de altii. :)
    Iti doresc, cu drag, sa ai un weekend minunat. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sigur, e plăcut să le revezi și prin fotografii și pliante, uite, de asta țin eu jurnalul de călătorii. Îl recitesc uneori cu atâta plăcere!

      Weekend minunat și ție, Diana!

      Ștergere
    2. Zilele astea citeam despre o excursie la Budapesta.Imi face cu ochiul.Frumos si interesant ce ne arati aici.Nu prea am calatorit eu,dar ai perfecta dreptate cu jurnalul.Un weekend placut!

      Ștergere
    3. Dragă Floare, nu sta pe gânduri. Du-te în excursie, merită!

      Weekend plăcut și ție!

      Ștergere
  2. Foarte frumos,merita sa strabati pe jos(!)drumul la toate monumentele
    enumarate !E greu mai ales cand e cald,dar...merita efortul !
    Mi-ar fi placut sa revad Budapesta,alte localitati curatele si cu multe flori,ingrijite...
    Draga Zina,un weekend insorit iti doresc !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe jos sau cu diverse mijloace de transport, după caz. Sunt destule și foarte lejere și dese.

      Weekend frumos și vouă!

      Ștergere
  3. Foarte frumoasă cronică de călătorie. E o plăcere să citesc impresiile dvs, doamna Zina. La prima mea ieșire în străinătate, acum două zeci și ceva de ani, am trecut prin Ungaria și țin minte că am fost profund impresionat de curățenie, de oamenii civilizați și omenoși. Am poposit pentru o noapte într-o pensiune dintr-un sat din apropiere de Budapesta. Au văzut că suntem din România, dar s-au purtat impecabil cu noi. Am înțeles cât de aiurea este să accepți orbește niște prejudecăți tâmpite. Nici în țara noastră, în județele cu populație secuiască, de câte ori am trecut pe acolo, n-am avut niciodată probleme. Știu că se mai întâmplă și situații neplăcute, căci sunt și uscături.
    Sper să ajungem și noi în această mare capitală europeană, cu atâtea locuri frumoase de văzut.
    Vă doresc o duminică minunată! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vezi, nu degeaba spuneau latinii că experiența te învață!

      Săptămână excelentă!

      Ștergere
  4. Vechea obsesie a romanilor ... drumurile ;)

    Si mie imi place sa citesc jurnale de calatorie pentru ca pot vedea orase, locuri, monumente istorice si muzee prin ochii altora.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Orice obsesie e generată de o neîmplinire! ;)

      Păcat că elevii nu mai sunt îndrumați spre lectura jurnalelor de călătorie, cu excepția superbei scrieri a lui Calistrat Hogaș.

      Ștergere
  5. Am cunostinte care au fost la unguri si au spus acelasi lucru: ca sunt teribil de ospitalieri cu toti turistii, iar in Budapesta gasesti destui romani cu mici afaceri acolo si care nu se plang ca sunt tratati rau. Ai avut o calatorie fantastica, a meritat oboseala.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A meritat oboseala și aș face-o oricând din nou! (Mai ales că nu conduc eu mașina!)

      Ștergere

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !