2017-05-05

Vincent van Gogh, autoportrete

Reflexii.

Artă.


Autoportret cu bandaj la ureche,1889.  Pictat la Arles, după ce pictorul, într-un acces de furie, s-a automutilat, tăindu-și urechea dreaptă. Azi pictura se află într-o colecție particulară.

Cele 30 de autoportrete ale lui Vincent van Gogh au fost realizate de pictor între anii 1886-1889, în ultimii ani ai vieții sale, înainte de a-și lua viața în mod dramatic.

Cu toate eforturile de a-l susține ale fratelui său, Theo van Gogh, pictorul avea din ce în ce mai puțini bani și nu își mai putea plăti modelele. Picta peisaje din memorie și compoziții cu vase și flori, dar era frământat de convingerea că poate reda foarte bine expresivitatea chipurilor omenești, în portrete. Atunci, oglinda i-a oferit “modelul” ce va fi pictat în autoportrete care au ilustrat grăitor evolutia tragică a stării psihice a pictorului.
Van Gogh a pictat aceste autoportrete în speranța că le va vinde și își va lua pânze și culori mai bune, în speranța că privitorii le vor admira și își vor comanda la el portrete. Nu s-a întâmplat așa, pictura sa a cunoscut succesul după moartea  pictorului și singurul susținător material consecvent i-a fost fratele său, Theo.
Disperat, înnebunit, în 1890  van Gogh s-a sinucis, cu un glonț tras în piept. Nici măcar moartea nu i-a fost ușoară, agonizând la spital câteva zile înainte de a muri.

Câteva din autoportretele sale:
Autoportret din 1886. Pictat la Paris, astăzi se află la Wadsworth Atheneum din Hartford,Connecticut, SUA.

Autoportret cu pălărie de paie, 1887. Pictat la Paris, astăzi se află la Institutul de Artă din Detroit, SUA.
Autoportret din iarna 1887-1888. Pictat la Paris, se află astăzi in colecția fundației E.G.Bührle din Zürich, Elveția.
Autoportret din noiembrie-decembrie 1888. Pictat la Arles, se află astăzi într-o colecție particulară.
Autoportret din septembrie 1889. Poate cel mai cunoscut dintre autoportretele lui van Gogh, acesta a fost pictat la Saint-Rémy și se află astăzi la Muzeul d’Orsay din Paris. Unii specialiști, ținând seama de unele unghiuri ale feței, de orientarea șsi culoarea firelor de barbă și alte detalii, consideră că acesta ar fi, de fapt, portretul fratelui pictorului, Theo.
Autoportret fără barbă, septembrie 1889. Pictat la Saint-Rémy, este ultimul autoportret al artistului, pictat pentru a-l dărui mamei sale, de ziua ei. Astăzi se află într-o colecție particulară. E una dintre cele mai scumpe picturi din toate timpurile, s-a vândut la New York pentru 71,5 milioane de dolari, în  anul 1998.

* 

Această postare este înscrisă în serialul cu ”Reflexii” de la SoriN.
Ai putea să mai vezi, pe blogul lui -X-:

20 de comentarii:

  1. Are van Gogh o privire care pe mine ma sperie, dar nu inseamna ca nu-l apreciaz.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Săracul, la ce viață a avut, nu putea să privească mai frumos...

      Ștergere
  2. Fascinantă, opera lui van Gogh ca și viața pictorului care, mie îmi aduce aminte versurile lui Coșbuc:„O luptă-i viața, deci...”

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Luptă crâncenă pentru unii, dragă Marta...

      Ștergere
  3. un destin tulburator, un artist fara de noroc in viata...
    ce a ramas in urma lui este de o valore teribila, noi suntem norocosi dar el, bietul om, cata suferinta pentru arta lui, traind cu durerea ca nu e apreciata si murind cu aceasta durere...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și nu a fost singurul în această situație, din păcate...

      Ștergere
  4. Ca orice artist de altfel, fiecare detine o viziune diferita, abstracta. Asa si Van Gogh. Este trist ca munca este apreciata dupa ce sufletul se desparte de trup. Mie mi se par deosebite lucrarile sale.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar sunt! Este părerea unanimă a iubitorilor de artă, avizați sau nu.

      Ștergere
  5. Zonnebloemen
    Uneori depresia si ... familia te aduc la disperare! In autoportretele lui arata prea batran pentru 37 de ani! Cred ca asa se vedea el ... batran si satul de viata! Pacat! Pentru mine "Zonnebloemen" tabloul cu Floarea soarelui este ... perfect! :)

    Sa ai un weekend minunat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Favoritul meu este ”Noapte înstelată”. Toate sunt extraordinar de frumoase.

      Ștergere
  6. Am uneori senzatia ca oamenii gandesc foarte rasucit anumite subiecte. A nu baga in seama opera cuiva in viata si a deveni adept infocat dupa moartea artistului, imi pare o carenta de logica, sau o pura rautate. Poate gresesc, dar sunt multe astfel de cazuri.
    Oricum, mie mi-a placut penultima imagine. E o senzatie tare ciudata sa faci un tablou in astfel de nuante, cumva marine.
    Multumesc de prezentare, draga Zina! Un weekend excelent sa ai! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu drag! Și mie îmi place culoarea dominată în acel autoportret.

      Weekend excelent și ție, dragă Suzana!

      Ștergere
  7. Portretele lui ne arata foarte bine evolutia bolii.
    E unul din pictorii mei preferati si de aceea i-am dedicat mai multe postari.
    Van Gogh a fost un admirator al textelor scrise de Carmen Silva, regina Elisabeta a Romaniei.
    Iata ce spunea pictorul intr-o scrisore adresata surorii lui :

    "I’ve read another of Carmen Sylva’s ideas, which is very true: when you suffer a lot – you see everybody at a great distance, and as if at the far end of an immense arena – the very voices seem to come from a long way off.I’ve experienced this in these crises to such a point that all the people I see then seem to me, even if I recognize them – which isn’t always the case – to come from very far away and to be entirely different from what they are in reality, so much do I then seem to see in them pleasant or unpleasant."

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Le-am citit, dragă Exergy! Uite că nu m-am gândit să pun niște linkuri aici, dar le voi pune chiar acum. ☺

      Ștergere
  8. ...S-au spus multe,se spun multe si se vor mai spune,despre viata acestei minuni a picturii...
    Majoritatea criticilor nu l-au remarcat pe Vincent van Gogh,pana la,asa zisa,lui sinucidere,la varsta de 37 de ani,pe care i-a trait in nelinisti,catalogat din copilarie drept "straniu",
    saracie si tulburari mentale.Cred ,in continuare,ca cel mai important,este ce lasa in urma lui,opera acestei minuni a creatiei picturale,si nu numai;viata a fost a LUI,data de Dumnezeu,
    si nu o apreciem noi !
    Studiaza cu intreruperi,considerand ca talentul e insuficient,trebuie munca personala;face eforturi in realizarea unei culori uimitoare si interesante,uneori amestecand pe aceeasi panza
    diferite tehnici :creta,penita,sepia,acuarela...Picteaza peisaje,dar si munca taranilor,intr-un fel de realism(?)(Mancatorii de cartofi,Taranca),o gama intunecata,cu accente de suferinta pe chip.Concepe o noua intelegere a peisajului:expresivitatea lui,prin
    propria interpretare interioara,peste analogie cu omul "Cand desenezi un copac,trateaza-l ca pe o figura".
    Apoi,la Paris,studiaza impresionismul,pictura sintetica a lui Paul Gauguin ;paletadevine mai luminoasa,dispar tentele intunecate,arar albastruri clare,galben-auriu,tonuri de rosu dinamice
    caracteristicile pensulatiei fluide ale artistului.Apar(1887-1888) 230 de picturi,naturi statice,portrete,autoportrete,peisaje,6 compozitii cu ghete...Gasim aerul,atmosfera si lumina
    (Stejarul,Marea la Sainte-Marie)soarelui,care musteste;si asa apare noul stil-postimpresionism
    -in urma unor cautari asiduie.Autoportrete,unul mai expresiv ca altul(Portretul taichii Tangy,
    influienta japoneza,Plimbarea detinutilor.Irisi-superbi,etc.).Lucrul care-l imbolnavea pe Vincent,desi in apoteoza creatiei,este publicul ,colegii,criticii,care nu-l intelegea si nu-i cumpara pictura."In loc sa incerce sa pictezeceea cese infatisa in fata ochilor,eu folosesc
    culoarea mai extins,pentru a ma exprima pe mine insumi plenar".
    Inflacaratul temperament artistic,enorma tindere spre armonie,frumusete si fericire,si,in acelasi timp,teama de fortele malefice,isi gasesc intruparea in culorile solare ale peisajului
    sudic,in miscare continua.Este,in sfarsit,invitat sa participe la "Expozitia Grupului Douazeci",la Bruxelles,unde suscita un viu interes,din partea colegilor si a iubitorilor de arta !
    Ultimele cuvinte,dupa 29 de ore de chin,cu medicul alaturi,se stnge,ultimele cuvinte fiind
    "Tristetea va dura vesnic".
    Fiind marele meu iubit,Vincent van Gogh este Primul artist modern !


    RăspundețiȘtergere
  9. O poveste de viata trista, din pacate. Desi imi plac lucrarile sale, in general; preferata mea va fi mereu "Noapte instelata", care imi aminteste mereu de tabloul meu preferat, "Strigatul" Edvard Munch.
    O zi si o saptamana minunata, draga Zina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ☺ Și eu prefer ”Noapte înstelată”! Dar toate icturile lui sunt frumoase și le privesc cu mare plăcere. Indiferent de povestea vieții pictorului.

      Săptămână excelentă!

      Ștergere
  10. Simie imi place fantastic de mult Van Gogh, multumesc pentru informatii si tie si Nataiei! În adolescență am citit cu entuziasm Bucuria vietii de Irving Stone si tara ma întristare descoperind atâta suferință. Si toata culoarea din opera lui...parca isi cauta un antidot la viata grea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai observat că predomină galbenul? Psihologii spun că persoanele care preferă galbenul sunt persoane care au mare nevoie de ajutor...

      Ștergere

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !