Reflexii.
Artă.
Cele 30 de autoportrete ale lui Vincent van Gogh au fost realizate
de pictor între anii 1886-1889, în ultimii ani ai vieții sale, înainte de a-și
lua viața în mod dramatic.
Cu toate
eforturile de a-l susține ale fratelui său, Theo van Gogh, pictorul avea din ce
în ce mai puțini bani și nu își mai putea plăti modelele. Picta peisaje din
memorie și compoziții cu vase și flori, dar era frământat de convingerea că
poate reda foarte bine expresivitatea chipurilor omenești, în portrete. Atunci,
oglinda i-a oferit “modelul” ce va fi pictat în autoportrete care au ilustrat
grăitor evolutia tragică a stării psihice a pictorului.
Van Gogh a
pictat aceste autoportrete în speranța că le va vinde și își va lua pânze și
culori mai bune, în speranța că privitorii le vor admira și își vor comanda la
el portrete. Nu s-a întâmplat așa, pictura sa a cunoscut succesul după moartea
pictorului și singurul susținător material consecvent i-a fost fratele său,
Theo.
Disperat,
înnebunit, în 1890 van Gogh s-a sinucis, cu un glonț tras în piept. Nici
măcar moartea nu i-a fost ușoară, agonizând la spital câteva zile înainte de a
muri.
Câteva din
autoportretele sale:
 |
| Autoportret din 1886. Pictat la Paris, astăzi se află la Wadsworth Atheneum din Hartford,Connecticut, SUA. |
 |
| Autoportret cu pălărie de paie, 1887. Pictat la Paris, astăzi se află la Institutul de Artă din Detroit, SUA. |
 |
| Autoportret din iarna 1887-1888. Pictat la Paris, se află astăzi in colecția fundației E.G.Bührle din Zürich, Elveția. |
 |
| Autoportret din noiembrie-decembrie 1888. Pictat la Arles, se află astăzi într-o colecție particulară. |
 |
| Autoportret din septembrie 1889. Poate cel mai cunoscut dintre autoportretele lui van Gogh, acesta a fost pictat la Saint-Rémy și se află astăzi la Muzeul d’Orsay din Paris. Unii specialiști, ținând seama de unele unghiuri ale feței, de orientarea șsi culoarea firelor de barbă și alte detalii, consideră că acesta ar fi, de fapt, portretul fratelui pictorului, Theo. |
 |
| Autoportret fără barbă, septembrie 1889. Pictat la Saint-Rémy, este ultimul autoportret al artistului, pictat pentru a-l dărui mamei sale, de ziua ei. Astăzi se află într-o colecție particulară. E una dintre cele mai scumpe picturi din toate timpurile, s-a vândut la New York pentru 71,5 milioane de dolari, în anul 1998. |
*
Această postare este înscrisă în serialul cu ”Reflexii” de la SoriN.Ai putea să mai vezi, pe blogul lui -X-:
Are van Gogh o privire care pe mine ma sperie, dar nu inseamna ca nu-l apreciaz.
RăspundețiȘtergereSăracul, la ce viață a avut, nu putea să privească mai frumos...
ȘtergereFascinantă, opera lui van Gogh ca și viața pictorului care, mie îmi aduce aminte versurile lui Coșbuc:„O luptă-i viața, deci...”
RăspundețiȘtergereLuptă crâncenă pentru unii, dragă Marta...
Ștergereun destin tulburator, un artist fara de noroc in viata...
RăspundețiȘtergerece a ramas in urma lui este de o valore teribila, noi suntem norocosi dar el, bietul om, cata suferinta pentru arta lui, traind cu durerea ca nu e apreciata si murind cu aceasta durere...
Și nu a fost singurul în această situație, din păcate...
ȘtergereCa orice artist de altfel, fiecare detine o viziune diferita, abstracta. Asa si Van Gogh. Este trist ca munca este apreciata dupa ce sufletul se desparte de trup. Mie mi se par deosebite lucrarile sale.
RăspundețiȘtergereChiar sunt! Este părerea unanimă a iubitorilor de artă, avizați sau nu.
ȘtergereZonnebloemen
RăspundețiȘtergereUneori depresia si ... familia te aduc la disperare! In autoportretele lui arata prea batran pentru 37 de ani! Cred ca asa se vedea el ... batran si satul de viata! Pacat! Pentru mine "Zonnebloemen" tabloul cu Floarea soarelui este ... perfect! :)
Sa ai un weekend minunat!
Favoritul meu este ”Noapte înstelată”. Toate sunt extraordinar de frumoase.
ȘtergereAm uneori senzatia ca oamenii gandesc foarte rasucit anumite subiecte. A nu baga in seama opera cuiva in viata si a deveni adept infocat dupa moartea artistului, imi pare o carenta de logica, sau o pura rautate. Poate gresesc, dar sunt multe astfel de cazuri.
RăspundețiȘtergereOricum, mie mi-a placut penultima imagine. E o senzatie tare ciudata sa faci un tablou in astfel de nuante, cumva marine.
Multumesc de prezentare, draga Zina! Un weekend excelent sa ai! <3
Cu drag! Și mie îmi place culoarea dominată în acel autoportret.
ȘtergereWeekend excelent și ție, dragă Suzana!
Portretele lui ne arata foarte bine evolutia bolii.
RăspundețiȘtergereE unul din pictorii mei preferati si de aceea i-am dedicat mai multe postari.
Van Gogh a fost un admirator al textelor scrise de Carmen Silva, regina Elisabeta a Romaniei.
Iata ce spunea pictorul intr-o scrisore adresata surorii lui :
"I’ve read another of Carmen Sylva’s ideas, which is very true: when you suffer a lot – you see everybody at a great distance, and as if at the far end of an immense arena – the very voices seem to come from a long way off.I’ve experienced this in these crises to such a point that all the people I see then seem to me, even if I recognize them – which isn’t always the case – to come from very far away and to be entirely different from what they are in reality, so much do I then seem to see in them pleasant or unpleasant."
Le-am citit, dragă Exergy! Uite că nu m-am gândit să pun niște linkuri aici, dar le voi pune chiar acum. ☺
Ștergere...S-au spus multe,se spun multe si se vor mai spune,despre viata acestei minuni a picturii...
RăspundețiȘtergereMajoritatea criticilor nu l-au remarcat pe Vincent van Gogh,pana la,asa zisa,lui sinucidere,la varsta de 37 de ani,pe care i-a trait in nelinisti,catalogat din copilarie drept "straniu",
saracie si tulburari mentale.Cred ,in continuare,ca cel mai important,este ce lasa in urma lui,opera acestei minuni a creatiei picturale,si nu numai;viata a fost a LUI,data de Dumnezeu,
si nu o apreciem noi !
Studiaza cu intreruperi,considerand ca talentul e insuficient,trebuie munca personala;face eforturi in realizarea unei culori uimitoare si interesante,uneori amestecand pe aceeasi panza
diferite tehnici :creta,penita,sepia,acuarela...Picteaza peisaje,dar si munca taranilor,intr-un fel de realism(?)(Mancatorii de cartofi,Taranca),o gama intunecata,cu accente de suferinta pe chip.Concepe o noua intelegere a peisajului:expresivitatea lui,prin
propria interpretare interioara,peste analogie cu omul "Cand desenezi un copac,trateaza-l ca pe o figura".
Apoi,la Paris,studiaza impresionismul,pictura sintetica a lui Paul Gauguin ;paletadevine mai luminoasa,dispar tentele intunecate,arar albastruri clare,galben-auriu,tonuri de rosu dinamice
caracteristicile pensulatiei fluide ale artistului.Apar(1887-1888) 230 de picturi,naturi statice,portrete,autoportrete,peisaje,6 compozitii cu ghete...Gasim aerul,atmosfera si lumina
(Stejarul,Marea la Sainte-Marie)soarelui,care musteste;si asa apare noul stil-postimpresionism
-in urma unor cautari asiduie.Autoportrete,unul mai expresiv ca altul(Portretul taichii Tangy,
influienta japoneza,Plimbarea detinutilor.Irisi-superbi,etc.).Lucrul care-l imbolnavea pe Vincent,desi in apoteoza creatiei,este publicul ,colegii,criticii,care nu-l intelegea si nu-i cumpara pictura."In loc sa incerce sa pictezeceea cese infatisa in fata ochilor,eu folosesc
culoarea mai extins,pentru a ma exprima pe mine insumi plenar".
Inflacaratul temperament artistic,enorma tindere spre armonie,frumusete si fericire,si,in acelasi timp,teama de fortele malefice,isi gasesc intruparea in culorile solare ale peisajului
sudic,in miscare continua.Este,in sfarsit,invitat sa participe la "Expozitia Grupului Douazeci",la Bruxelles,unde suscita un viu interes,din partea colegilor si a iubitorilor de arta !
Ultimele cuvinte,dupa 29 de ore de chin,cu medicul alaturi,se stnge,ultimele cuvinte fiind
"Tristetea va dura vesnic".
Fiind marele meu iubit,Vincent van Gogh este Primul artist modern !
Mulțumesc pentru amplul comentariu!
ȘtergereO poveste de viata trista, din pacate. Desi imi plac lucrarile sale, in general; preferata mea va fi mereu "Noapte instelata", care imi aminteste mereu de tabloul meu preferat, "Strigatul" Edvard Munch.
RăspundețiȘtergereO zi si o saptamana minunata, draga Zina!
☺ Și eu prefer ”Noapte înstelată”! Dar toate icturile lui sunt frumoase și le privesc cu mare plăcere. Indiferent de povestea vieții pictorului.
ȘtergereSăptămână excelentă!
Simie imi place fantastic de mult Van Gogh, multumesc pentru informatii si tie si Nataiei! În adolescență am citit cu entuziasm Bucuria vietii de Irving Stone si tara ma întristare descoperind atâta suferință. Si toata culoarea din opera lui...parca isi cauta un antidot la viata grea.
RăspundețiȘtergereAi observat că predomină galbenul? Psihologii spun că persoanele care preferă galbenul sunt persoane care au mare nevoie de ajutor...
Ștergere