În articolul trecut, vizitând catedrale
faimoase, m-am apropiat de arhitectura. Printr-un lanţ de idei am
ajuns, cum ni se întâmplă adesea, unde nici nu mă gândeam. De la Notre Dame de
Paris gândul mi-a fugit la Luvru, a alergat prin muzeu şi s-a oprit la ceva ce
mi-a plăcut mult: cariatidele din sala de muzică a Luvrului lui Henri al
II-lea.
A sărit apoi la modelul lor, cariatidele din Grecia, apoi la cele trei stiluri de coloane greceşti si gata ! M-am hotărât să vi le arăt şi vouă. (Nu uitaţi să daţi click pe poze, dacă vreţi să vedeţi mai bine !)
A sărit apoi la modelul lor, cariatidele din Grecia, apoi la cele trei stiluri de coloane greceşti si gata ! M-am hotărât să vi le arăt şi vouă. (Nu uitaţi să daţi click pe poze, dacă vreţi să vedeţi mai bine !)
Cu ce altceva aş putea începe decât cu cele in stil ionic, doric
şi corintic, venite din Grecia, abc-ul oricărui arhitect ?… Le datorăm
părinţilor culturii europene, grecii.
Cele 4 rânduri de coloane în stil
doric, 284 în total, ce străjuiesc Piaţa Sf.Petru de la Vatican, opera
sculptorului şi arhitectului Gian Lorenzo Bernini
*
Coloanele bizantine din bazilica
Eufrasiana din Porec, Croaţia, unul dintre cele mai frumoase monumente de
arhitectură bizantină.
*
Coloanele casei în stil neoromânesc, de prin 1930, din Bucureşti.
Stilul a suferit influenţele stilului Arts&Crafts precum şi a celor înrudite cu acesta, Art
Nouveau şi Modernista.
*
În sfârşit, o coloană care nu sprijină o clădire, dar ar fi putut
sprijini bolta cerească, după cum spunea creatorul ei, Constantin Brâncuşi: Coloana infinită, adesea denumită greşit Coloana infinitului. I se mai spune
Coloana fără sfârşit şi se numea, de fapt „COLOANA RECUNOŞTINŢEI FĂRĂ SFÂRŞIT”.
Finalizată în 1938, a fost dedicată soldaţilor români căzuţi în 1916 în luptele
de pe malul Jiului.
Sursa foto 1
Ai putea să mai vezi:
Imaginație, artă, matematică, măreție!
RăspundețiȘtergereAșa este, dragă Laura! Ai sintetizat perfect.
ȘtergereAi scris un articol tare frumos, pe care l-am citit cu placere si din care am învatat ceva! Nu stiam ca Brancusi a dedicate Coloana infinita soldatilor romani căzuti în 1916!
RăspundețiȘtergereCred ca acum am sa o apreciez si mai mult!
Sa ai un weekend minunat, Zina draga!
Da, este demnă de apreciere și de grijă, inclusiv a edililor din Târgu Jiu! ;)
ȘtergereWeekend minunat și ție, dragă Ella!
Îmbogățirea cunoștințelor!
RăspundețiȘtergereDa, și pe această cale! :))
ȘtergereUn subiect iarasi inedit! Coloanele sunt un element arhitectural deosebit de frumos, oricat de simplu sau complex ar fi realizat. Cat priveste "COLOANA RECUNOŞTINŢEI FĂRĂ SFÂRŞIT", parca suna infinit mai bine!
RăspundețiȘtergereUn weekend placut, draga Zina!
Sună, dar așa-i românul, face economie de cuvinte tocmai acolo unde nu trebuie...
ȘtergereWeekend plăcut și ție, dragă Suzana!
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereDE LA NATALIA HORNET
ȘtergereMa bucura mult ca ai ales acest subiect,draga Zina,pentru ca
nu putem vorbi de arta,fara arhitectura!Fara greci nu putem
vorbi despre stiluri,iar coloanele sunt parte integranta.
Coloanele dorice,prezentate de tine,din Piata Sf.Petru,sunt
groase,robuste,fata de mai zveltele ionice,aparute in colonii
au si o baza si capitelul cu voluta dubla(coarne de berbec!)
,ca ex.templul Atenei Nike(pe acropole),si coloanele Ateneu-lui din Bucuresti,exemplificat de tine,arhitectura combinata
de stil neoclasic si eclectic.Minunate mi se par coloanele
corintice,mai noi,zvelte,ornamentate la capitel cu frunze de
acant(templul lui Zeus din Atena).Despre cariatide(femeile ce
duc greutatea!)ce sa mai spunem...
Coloana infinita a Recunostintei,ai prezentat-o potrivit vrerii creatorului ei...
O duminica placuta,draga Zina,in gradina verde !
Mă bucur mult că apreciezi!
ȘtergereDuminică plăcută și vouă!
Minunată plimbare printre coloane - mă fascinau la orele de desen (una dîn pasiunile mele...)! Totul este frumos dar nimic nu se compară cu formidabila Coloană a lui Brâncuşi !!!
RăspundețiȘtergereÎți doresc o duminică minunată !
Pupic !
Dacă nu erau cele dinainte, nu erau nici cele ale lui Brâncuși. ☺
ȘtergereZi frumoasă, dragă prietenă!
Ar fi o erată...
RăspundețiȘtergerepe malul Jiului nu a luptat Armata română ci o grupă de miliție, ajutată de cercetași și de bătrânii locului, când armata germană a rupt frontul și a ajuns la Podul de peste Jiu, în octombrie 1916, deci...pe malul Jiului. Efectiv Armata română a luptat în Defileul Jiului, loc unde a fost rănit generalul Dragalina, mort de septicemie la București, după ce i s-a amputat un braț, și înmormântat la Bellu Militar. A fost locul unde militarii români au primit ordinul să lupte pe poziții până la ultimul om.
Mulțumesc pentru completare!
ȘtergereFrumoasă lecție de arhitectură! De-a lungul timpului, acest element arhitectural a cunoscut multe variante. Una mai frumoasă decât cealaltă. Cele în stil brâncovenesc mi se par atât de frumoase și ar merita să fie mai des preluate de către arhitecții contemporani, în creațiile lor.
RăspundețiȘtergereColoana fără sfârșit nu mai are nevoie de niciun comentariu. este pur și simplu o capodoperă! Și este... a noastră, a românilor!
Numai bine, doamna Zina! :-)
Arhitecții români... Cei care au făcut lucrări grandioase au preferat să se inspire din arhitectura asiatică...
ȘtergereSunt elemente arhitecturale care inspira maretie, dar si multa emotie si le asociem imediat cu legendele grecesti. Pe Brancusi este imposibil sa nu-l iubim, cred ca ar fi continuat coloana aceea la nesfarsit daca nu l-ar fi limitat gravitatia, atata suflet a pus in ea.
RăspundețiȘtergereIată de ce am scris eu despre coloane... ☺
Ștergere