2018-05-21

CITATE FAVORITE (62)


”Pielea” de Curzio Malaparte, roman uimitor și bulversant, în care ororile războiului (WW2) se împletesc cu mizeria fizică și morală de după eliberarea Italiei de către aliați. Printre ele, descrieri uimitoare care m-au hotărât să semnalez cartea. Rar se mai poate întâlni o asemenea reunire între abjecție și poezie ca în această scriere.

”-Ah, nu vă place să vă spun adevărul? Dar ce știți voi despre Europa? … Ce pot să știe despre Europa aliații debarcați la Salerno? Cred că mai sunt copii în Europa? Cred că mai există tați, mame, fii, frați, surori? O adunătură de carne putredă, asta o să mai găsiți în Europa atunci când o veți elibera.
-… Înseamnă că s-au petrecut fapte îngrozitoare în Europa dacă ați ajuns în halul ăsta.
- Nu s-a întâmplat nimic în Europa; foamea, bombardamentele, execuțiile, lagărele de concentrare, toate sunt fleacuri, prostii, povești de altădată. În Europa chestiile astea le cunoaștem de câteva secole. Nu asta ne-a adus în ultimul hal.
- Ce anume, totuși, v-a adus până aici? spuse generalul Guillaume, cu o voce nițel răgușită.
- Pielea.
- Pielea? Care piele? spuse generalul Guillaume.
- Pielea, am răspuns în șoaptă, pielea noastră, această piele blestemată. Nici nu vă puteți imagina de ce este în stare un om, de cât eroism și de câtă infamie este în stare el ca să-și salveze pielea. Asta, pielea asta scârboasă, vedeți? (Și spunând acele cuvinte mi-am prins cu două degete pielea de pe dosul mâinii și am tras de ea.) Cândva oamenii sufereau de foame, îndurau tortura, chinurile cele mai teribile, ucideau și mureau, sufereau și îi făceau să sufere pe alții pentru a-și salva sufletul sau pentru a salva sufletul altora. Puteau fi în stare de toate înălțările și toate înjosirile pentru salvarea sufletului. Astăzi oamenii suferă și îi fac pe alții să sufere, ucid și mor, fac lucruri minunate și lucruri îngrozitoare nu pentru a-și salva sufletul, ci pentru a-și salva pielea, propria piele, doar pentru ea.”
”Marea, agățată de mal, mă privea fix. Mă privea țintă cu ochii ei mari, verzi, suflând greu, ca o fiară agățată de mal, se simțea un miros ciudat, un miros puternic de fiară sălbatică. Departe, către apus, unde soarele era deja în scădere într-un orizont încețoșat, se legănau amarate în largul portului sute și sute de nave, învăluite într-o ceață cenușie și densă, întreruptă de lucirea albă a pescărușilor. Alte nave cutreierau în depărtare apele golfului negru, pe fondul umbrei albastre a insulei Capri. O furtună adusă de sirocco umplea încet, încet cerul (erau nori livizi, străbătuți de fulgere galbene, cu neașteptate șuvițe subțiri, verzi, de orbitoare văpăi negre) și împingea înaintea ei velele albe, pierdute, care încercau să se adăpostească în portul Castellammare. Scena era tristă și în mișcare, cu navele acelea cenușii pe fondul orizontului, cu pânzele fugind de lucirile galbene și verzi ale furtunii negre, cu insula aceea îndepărtată, rătăcind în abisul albastru al cerului; era o priveliște mitică, iar în marginea acelei priveliști Andromeda înlănțuită de o stâncă plângea, iar Perseu, cine știe unde, ucidea monstrul.”

Sursa foto

Serialul ”Citate favorite”, născut în urma lecturării unui articol publicat de Ella și a discuțiilor purtate cu ea.
În fiecare zi de luni vom păși în noua săptămână cu mintea limpezită și cu sufletul pregătit pentru tot ceea ce vom întâmpina. Nu numai atât, dar ne vom cunoaște mai bine și ne vom împărtăși ceea ce gândim, căci știut este că omul alege din cărți gândurile care se potrivesc cu ale sale.
Înscrie-ți în tabel numele și linkul postării. Scrie un comentariu cât de mic la postarea mea și vizitează-i și pe ceilalți înscriși, cu comentariul de rigoare. De altfel, serialul are sloganul ”Click&Comment Monday” ! Distribuie pe rețele articolele care îți plac!

14 comentarii:

  1. Surprinzatoare cartea. Chiar descrieri uimitoare! Am citit ca a fost si corespondent de razboi. Este imposibil sa nu te marcheze o astfel de meserie.
    Multumesc pentru recomandare, Zina draga! O saptamana excelenta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, așa este. și ceea ce a scris Natalia mai jos lămurește și mai bine lucrurile. ☺

      Săptămână excelentă și ție, dragă Suzana!

      Ștergere
  2. Impresionant dialogul,dar si tabloul sau personificarea marii
    Nu am citit cartea,si,desi tot ce ai prezentat,draga Zina,este
    "bulversant",nu am o pornire catre carte !Citind cateva din
    biografiile lui Curzio Malaparte,nascut Kurt Erich Suckert,am
    aflat ca tanar fiind(Italia)s-a inscris in Partidul National
    Nazist(!),in 1920,apoi,in1931,a denuntat abuzurile lui Hitler
    si Mussolini(deportat),dar face propaganda regimului(!)Ii placea sa mearga impotriva ordinii normale,calatoreste in Rusia si China,devine adeptul lui Mao,si se intoarce propagandist al comunismului,lasa testamentar,superba vila din Capri,R.P.Chineze !?Filmul sau "Hristosul interzis"detine
    Ursul de Argint;dupa romanul Pielea,Liliana Kavani regizeaza
    un film(1981),in rolul autorului este Marcello Mastroiani !
    Sper ca nu te-am suparat,draga Zina,cu lungimile mele,dar am
    vrut sa impartasesc din ce am aflat! Zile frumoase iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu m-ai suparat deloc. Dimpotrivă, sunt bucuroasă că ai adus aceste completări interesante, care ajută la înțelegerea stilului acestu scriitor.
      Numai bine, dragă Natalia!

      Ștergere
  3. Mare adevar: facem totul pentru supravietuire...
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În fond, asta e șansa existenței speciilor, nu?

      Numai bine!

      Ștergere
  4. Prea sigura nu sunt ca "a plecat" ceea ce am scris, dar revin - daca nu e, scriu. :)
    Iti doresc sa ai o saptamana minunata, Zina draga!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Diana, a plecat... :( Te aștept înapoi! ☺

      Săptămână excelentă!

      Ștergere
    2. Vai de pielea noastra! :) Uneori am senzatia ca traim "zilele din urma" si, parca, e justificat sa avem grija sa ne salvam propria piele. Doar "parca"! Pacat ca nu mai sunt multi cei care cunosc conceptul solidaritate. Inainte vreme - din ce mi-au mai povestit "batranii" - solidaritatea nu era "floare rara". :)
      Cele doua "parti" alese de tine descriu, pe scurt, lumea: o parte frumoasa si una mai putin frumoasa (dar care poate fi transformata in ceva frumos - sau nu?!) :)
      Multumesc, la fel! Zile senine!

      Ștergere
    3. Înainte vreme... când majoritatea trăia mai rău decât majoritatea de azi. Se pare că bunul trai împietrește inima și îngroașă obrazul.
      Nu mai cred în transformarea dinspre rău spre bine.

      Să ai zile frumoase!

      Ștergere
  5. Am inscris si eu postarea, chiar daca un pic mai tarziu. Sofi e bolnavioara si nu am avut timp de blog.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu e nici o problemă, decât cea a lui Sofi. Multă sănătate!

      Ștergere
  6. Foarte interesantă alegerea de săptămâna aceasta. Are dreptate autorul, pentru cineva care vine din afara spațiului european, este greu să înțeleagă această zbatere de secole a oamenilor de aici, care au trecut printr-atâtea războaie și încercări grele, de-a lungul istoriei. Când am auzit pentru prima dată, cu mulți ani în urmă, că multe popoare europene ar dori să se ajungă la o Confederație de genul: „Statele Unite ale Europei”, m-am întrebat dacă se va putea trece peste orgoliile și racilele istoriei, când europenii s-au măcelărit între ei, în fel și chip. Măcar de-am învăța cu toți ceva din istorie.
    Vă doresc numai bine și zile minunate! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. După cum se poate observa, cei care hotărăsc destinele Europei au cam lipsit de la orele de istorie...
      Numai bine și ție, Alex!

      Ștergere

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !