2018-05-04

”Fetele” (3)




De atunci și până anul acesta, totul a mers bine. ”Fetele” au mâncat și au dormit bine, s-au jucat,
s-au mai certat (adică Kory a mai certat-o pe Bella, ea fiind ”șefa”), le-am iubit și le-am îngrijit cât am putut de bine. Le-am deparazitat și le-am vaccinat; au fost întotdeauna sănătoase. Cel puțin așa părea...


Se jucau în zăpadă...

...sau in iarbă,...

...iar când era prea frig sau prea cald se cereau în casă...
...și erau primite cu drag!




Se însoreau, fie iarnă...
...fie vară,...


... iar când frigul iernii era greu de îndurat, își avea fiecare covorașul ei în casă, la căldurică.
Fiecare primăvară aducea bucuria ierbii din nou înverzite,...

...dar și supărările inevitabile ale năpârlitului.
Până când, în primăvara aceasta, în primele zile ale lui aprilie, Kory s-a simțit dintr-odată foarte rău, nu se putea ține pe picioare și a refuzat orice mâncare. În duminica Paștelui am chemat medicul veterinar, marți eram cu ea la clinica Eurovet. Analizele biochimice și celelalte investigații au indicat o gravă insuficiență hepato-renală. După cinci zile de tratament intensiv, a apărut și o insuficiență cardio-respiratorie, a făcut infarct și... s-a dus în Raiul Cățeilor.

Ultima fotografie a lui Kory

20 de comentarii:

  1. Ufff ... Greu ... Este greu sa pierzi un membru al familiei!
    Nici nu stiu ce sa scriu! Banuiesc ca si Bella sufera enorm, pentru ca acum este singura. Nu ai specificat in postari, sau am omis eu, cati ani avea Kory?
    Imi pare ciudat acum sa-ti urez un weekend placut, dar totusi, un sfarsit de saptamana linistit Zina draga!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Știu că e greu să-ți găsești cuvintele, chiar dacă e vorba doar de un câine, dar ai înțeles că era socotită chiar un membru al familiei. Kory era prea tânără pentru asta, avea numai 6 ani. Bella are 8 sau 9, nu știm sigur.

      Mulțumesc mult, Ella, chiar îmi doresc un sfârșit de săptămână liniștit! Weekend frumos!

      Ștergere
  2. Draga Zina,
    Anul trecut, primavara, am trecut prin ceva asemanator. Vreau sa-ti povestesc - poate are sens, sau nu, dar este aceeasi perioada din an. Ma tot gandesc ca lucrurile pot avea legatura .

    Dodo avea 14 ani si aproape 7 luni si era ok. Singura lui problema a fost hipervaccinarea - si nu pentru ca am exagerat noi, ci pentru ca aici nu exista (inca) notiunea de "titer" sau "titering" - o analiza simpla de sange care determina daca e sau nu necesara imunizarea, pentru a nu se risca o hipervaccinare si efectele ei negative.

    In cazul lui Dodo sunt sigura ca asta a cantarit mult. Cand era mic a facut o reactie adversa serioasa la primul vaccin si era sa-l pierdem. Observam la fiecare revaccinare probleme de sanatate incadrate cu nepasare in normale pt. canisi.

    El nu ar mai fi trebuit sa fie imunizat. Sau, macar sa fi fost tratat cu atentia cuvenita. Dar la noi, ca si in multe alte parti, chestiile astea nu se iau in seama. E pe banda.

    La ultimul control totul era ok[el s-a luptat aproape o luna pana s-a stins asa isi dorea sa traiasca - aici e marea durere].

    Anul trecut, prin martie, a facut un fel de conjunctivita. Imi amintesc ca a fost o zi cu destul de mult praf si nici eu nu m-am simtit foarte in largul meu. Am avut mereu senzatia ca "s-a stropit cu ceva atunci". In cele din urma si-a revenit si totul parea normal.

    Apoi in mai cand am iesit cu el l-a plimbare am vazut vis a vis (peste drum) pe cineva stropind pe spatiile verzi, pe la 11 ziua, fara sa se anunte, printre oamenii care treceau. Am facut stanga imprejur, am mers in alta parte la plimbare, am ocolit cat mai mult spatiile verzi.. Dupa doua zile parca se tot ineca - tusea, dar pentru ca avea obiceiul sa isi faca toaleta si parul ii era mai lung ,toti au zis ca de aia - se mai intamplase.

    Sa scurtez. intr-o saptamana a slabit cam 1 kg si a inceput sa si vomite dupa ce manca. Nimeni nu m-a luat in seama. Nici cand am ajuns la dr nu au luat acel amanunt (cu stropitul) in seama.

    Eu sunt sigura insa ca substantele cu care s-a stropit (si nu s-a anuntat - pt. ca peste vreo doua saptamani au anuntat ca vor stropi si eu nu am mai vazut pe nimeni, ceea ce m-a facut sa imi pun si mai multe intrebari, mai ales ca se insista sa se tina animalele de companie si copiii in casa)i-au declansat suferinta. Sunt sigura pentru ca, dupa ce l-am pierdut (si era sanatos - nimeni, nici doctorul nu ii dadea varsta pe care o avea)am aflat ca au mai fost cazuri in zona noastra. Mai putin sau mai mult grave... In aceeasi perioada, cu aceleasi manifestari. La toti cainii care erau in zona si pe care ii stiam, desigur, din plimbarile noastre.

    Ghinionul nostru a fost ca el fusese afectat cand era mic (de la vaccin) si probabil ca rinichii au fost punctul sensibil.

    Pentru mine, asa cum bine iti imaginezi si sunt sigura ca intelegi, nu a fost "doar un caine". La fel ca si Kory a voastra a fost (si va ramane mereu) un membru al familiei. Dreptatea nu ma ajuta cu nimic. Nu am facut o investigatie, am vrut sa stiu adevarul si pur si simplu mi-au fost servite pe tava toate lucrurile care s-au legat (vorbeam cu lumea si aflam ca si cainele cutarea a avut astfel de mainfestare, ca si catelusa cutare a avut exact aceeasi problema etc).

    Vinerea... Pana acum 45 de saptamani sarbatoaream doar joia (ca joia a venit el la noi). Vinerea a plecat, sambata ne-am luat ramas bun. Nu vreau sa mai treaca nimeni prin asemenea durere si neputinta. Nu stiu ce s-ar putea face, dar stiu ca, asa cum albinele mor cand se dau cu anumite substante si cainii sunt afectati de substantele astea (ei fiind atat de sensibili).

    Am scris mult. Sper sa nu te fi suparat. Sper sa fie cuiva de folos despre ce am scris. Sper sa salveze o viata, sau mai multe...

    Sper ca... dragii nostri sa fie bine unde sunt. Sa nu ne uite si sa vegheze asupra noastra, cu infinita lor bunatate si iubire, cu care ne-au inconjurat in timpul nepretuit petrecut aici, impreuna.

    Imbratisari cu mare drag!!!
    :*
    rux

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragă Rux, nu există cuvinte potrivite pentru a exprima ceea ce simt și ce gândesc. Kory a părut un monument de sănătate, de energie. Nu am știut să interpretăm semnele: ea bea cu mult mai multa apă decât bea Bella. Asta însemna că are probleme cu funcția de excreție, dar... dacă era așa de voioasă și energică mereu... nu ne-a dat prin cap ca ar fi un semn de boală. Am scris acum și aici în consens cu dorința ta de a fi de folos altora.

      Ștergere
  3. Oh, Zina draga! :(
    Citind acest titlu am avut o senzatie... ciudata, de ezitare; eram sigura ca este despre minunile voastre blanoase dar ceva m-a oprit sa accesez imediat... Acum stiu ca instinctul nu m-a inselat... Draga de Kory... <3 Ea e in Raiul Cateilor dar sufletul vostru e sfasiat. Imi pot imagina atat de usor durerea voastra - ce bine ca o aveti pe Bella! E, cumva, o alinare, dar pierderea e la fel de grea (Bella, cred, ii va simti si ea lipsa). :( Si la noi, catelusii si pisicile erau (sunt) membri de familie. :) Nu au cum sa fie altfel, iar cand unul se duce ramane un gol imens - in suflet, dar si in casa.
    Orice as scrie acum, stiu ca nu exprima ceea ce simt cu adevarat... De cate ori citesc ca un sufletel cu blana a plecat din aceasta lume ma pufneste plansul! Sunt sigura ca toti cei care l-au iubit simt cam ceea ce am simtit si eu in astfel de momente. Pe Kory am iubit-o pentru ca ati iubit-o voi, pentru ca am cunoscut-o si eu, indirect, datorita tie; i-am vazut ochisorii si boticul, dragalasenia... Poate ca se va intalni cu Boby si cu Bony, cu Miti si cu Tedy, cu Lupu (al prietenei-japoneze) cu dragii blanosi ai lui Alex... si cu toti ceilalti blanosi pe care cineva i-a iubit candva si se gandeste la ei.
    Pace in suflet iti doresc, Zina draga! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, se va întâlni acolo și cu teckelii noștri iubiți, Molly și Zorro, dar durerea e greu de suportat, noi nu îi vom mai vedea pe niciunul...

      Ștergere
  4. Cu greu iti poti stapini lacrimile...Ce joaca,un copilas care
    descopera si alte vietati,pe langa cele cunoscute;plina de viata,vesela...Pacat!
    As vrea sa existe un rai al cateilor si al pisicilor,pe care
    le-am iubit si care ne-au iubit si alinat.
    Iti doresc,draga Zina,un sfarsit de saptamana linistit,cu bine !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și eu vreau să existe și nici nu concep să nu existe...

      Ștergere
  5. Doare. Iti suntem alaturi, draga Zina.

    RăspundețiȘtergere
  6. Am inteles de data trecuta ca vei vorbi de un final trist.
    Imi pare tare rau de acest moment. Chiar cand stim ca e posibil sa se intample candva, tot vrem ca acest moment sa se departeze la nesfarsit!
    Timpul va estompa inevitabil sentimentele prezente. Sper sa depasiti cu totii aceste momente!
    Cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Suzana, știm că va sosi acest moment, dar e groaznic când vine așa devreme și pe neașteptate. În ani ”omenești”, Kory ar fi avut 30-35 de ani...

      Ștergere
  7. Uf, de asta mi-a fost intotdeauna teama cu animalutele pe care le-am avut: sa le vad suferind, plecand... Eu suport sa ma doara orice, dar nu suport sa le vad pe ele suferind! Imi pare tare rau de Kory!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și ce suferință... Și să nu poată să spună ce o doare...

      Ștergere
  8. Dragă Zna, când ți-am scris pe facebook, habar nu aveam de boala cățelușei...Tu știi că nu prea am timp pentru blog, vizite, am două servicii și sunt foarte prinsă. Dar am avut o presimțire. E foarte trist, aproape insuportabil. Îmi amintesc de Serafinuța, niciodată nu voi uita cum, dintr-o dată, n-a mai putut respira. Veterinarii, că am dus-o la mai mulți, au cam dat din umeri: cancer sau ruptură de stern. Analize, radiografii, operații...Noi am dus-o de zeci de ori la cea mai bună clinică veterinară din Cluj și ei n-au văzut ruptura de stern??? Nu, n-au văzut-o...Dar s-a dus, frumoasa pisicuță, înainte de-a împlini 6 ani, eutanasierea a fost singura alternativă pentru că nu mai putea respira aproape deloc. A dormit numai lipită de mine ultimele sale zile, de fapt mijea, nu dormea. Aștepta, știa, se pregătea, spera, credea în noi. Și când am venit până în bucătărie să-i pregătesc cărnița, a fugit după mine:”lasă fleacurile, nu mă părărsi”! Mi-a spus-o fără cuvinte, așa că m-am întors și am vegheat-o...În ziua injecției aducătoare de moarte, dar și de liniștire, s-a ascuns în dulap. Am plâns toți, i-am găsit un loc de veci în pădure, frumos, curat, departe, era începututl primăverii și am găsit acel loc ferit, lângă violete înflorite, un loc pentru ea, pe care l-am acoperit cu o piatră. Atât cât a trăit, i-a fost foarte bine, a fost iubită, răsfățată, jucăușă. Suferința ei a fost uriașă, dar destul de scurtă, nu putea respira și noi n-am putut-o ajuta, ne implora să n-o mai cărăm la analize și operații. Sărăcuții, nu putem decât să ne amintim că, atât cât ne-au fost alături au fost iubiți, dar niciodată mai mult decât ne-au iubit ei pe noi! Ei nu au păcătuit, Kory e în Raiul cățeilor, acolo unde nimic nu o mai doare... Îmi pare teribil de rău, e chiar trist. Să fii tare, Zina, ca să ai grijă de Bella, sigur și ea simte suferința ta, dar și pe a ei. R.I.P. Kory...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta e singura mângâiere, că nu mai simte suferințele teribile prin care a trecut în ultimele zile de viață, a scăpat de ele.

      Ștergere
  9. tare greu este, avem si noi un motan si nici nu ma pot gandi :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu te gândi dinainte. Ai să suferi destul când îi va veni vremea. Iubește-l și atât. ☺

      Ștergere
  10. Of, ce veste tristă. Îmi pare rău, doamna Zina, pentru pierderea cățelușei dragi. De fiecare dată când ne povesteați despre ele, îmi închipuiam ce ghidușii făceau amândouă prin curte și prin casă. Ni se lipesc de suflet, cum nici oamenii nu reușesc, așa cum știu câinii. Iar când îi pierdem, realmente ne lasă un mare gol în inimă!
    Când am citit aceste rânduri și comentariile, mi-am amintit de Țuchi meu drag, de Lulu, de Lolica, de Zorro, de Bob, Azorică, Bibilica, Și.... toți lătrăcioșii noștri dragi. Eu unul înclin să cred că... nu este un rai al cățeilor. Ei vor fi cu noi mai departe, în raiul oamenilor, pentru că ne vor însoți și mai departe, în veșnicie, așa cum au făcut-o atât de frumos pe pământ!Cum să putem sta fără ei?
    Vă doresc numai bine și liniștire sufletească, după o așa pierdere. Și să aveți grijă de surioara cea singură a lui Kory. Sunt sigur că suferă enorm!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ar fi și mai bine să fie cum zici tu, Alex!
      Din fericire, câinii, animalele în general, suferă mai puțin și uită mai repede decât oamenii.

      Ștergere

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !