2018-07-23

CITATE FAVORITE (71) ”Tropicul Cancerului” de Henry Miller


Parisul văzut de eroul american, newyorkez, al celebrului roman ”Tropicul Cancerului” al lui Henry Miller este cu totul altul decât cel văzut de ochii unui copil, așa cum a apărut în romanul prezentat ultima oară, ”Cartea nopților”.

Și totuși e una și aceeași perioadă, cea interbelică. Și totuși, e unul și același oraș, Parisul. Sunt doar două din miile de fațete ale acestui diamant neprețuit.

”Rue Amélie este una dintre străzile mele preferate. Este una dintre acele străzi pe care, din fericire, municipalitatea a uitat să o asfalteze. Imense pietre de caldarâm dispuse convex dintr-o parte în alta a străzii. O stradă scurtă și strâmtă. Hotel Pretty se află aici. Mai este și o bisericuță pe Rue Amélie. Parcă ar fi ridicată special pentru președintele Republicii și familia sa. Din când în când e bine să vezi o bisericuță modestă. Parisul e atât de plin de catedrale pompoase.
Pont Alexandre III. Un spațiu întins, bătut de vânt, când te apropii de pod. Copaci stranii, golași, fixați cu precizie matematică în mijlocul gărdulețelor de fier. Mohoreala de la Invalides țâșnind din dom și năpădind străzile aglomerate, întunecate, adiacente pieței. Morga poeziei, îl au acum acolo unde-l vor pe marele războinic, pe ultimul mare bărbat al Europei. Doarme adânc în patul său de granit. Nicio teamă că s-ar putea răsuci în mormânt. Ușile sunt ferecate, capacul e bine pus. Dormi, Napoleon! Nu ideile tale le vor, ci doar leșul tău!
Râul este încă umflat, noroios, brăzdat de lumini. Nu știu ce se ridică în mine la vederea acestui curent întunecat, rapid, dar mă cuprinde o exaltare imensă care tresare în mine și-mi strigă dorința de a nu părăsi niciodată acest pământ. Îmi amintesc că am trecut pe aici ieri dimineață în drum spre American Express, deși știam bine că nu mă așteaptă nicio corespondență, niciun cec, nicio telegramă, nimic, nimic. Un camion de la galeriile Lafayette scârțâia pe pod. Ploaia se oprise și razele de soare, perforând norii săpunoși, atingeau ca un foc rece acoperișul caselor. Îmi revine acum în minte privirea cu care șoferul aplecat peste portieră se uita dincolo de râu spre drumul către Passy. O privire atât de sănătoasă, simplă, aprobatoare, ca și cum ar fi spus ”Hmm, vine primăvara!” Și Dumnezeu știe, când primăvara vine la Paris, cel mai umil muritor se simte în paradis. Dar nu a fost doar atât – a fost intimitatea cu care ochiul său îmbrățișa peisajul. Era Parisul lui. Nu trebuie să fii bogat ca să simți asta despre Paris. Parisul e plin de oameni săraci - șleahta cea mai mândră și murdară care a fost vreodată pe pământ, mi se pare mie. Și totuși ai senzația că se simt ca acasă. Asta îl face pe parizian să fie diferit de orice alt suflet metropolitan.”
”Atunci am înțeles de ce Parisul îi atrage pe toți cei chinuiți, pe cei pradă halucinațiilor, pe marii maniaci ai iubirii. Am înțeles de ce tocmai aici, la butucul roții, poți îmbrățișa teoriile cele mai fantastice și mai imposibile, fără ca ele să ți se pară deloc stranii. Aici este locul unde îți recitești cărțile din tinerețe și unde enigmele dobândesc noi semnificații, câte una pentru fiecare fir de păr alb. Hoinărești pe străzi știind că ești nebun, posedat, fiindu-ți clar că aceste chipuri reci, indiferente, sunt ale gardienilor tăi. Aici, toate granițele se șterg și lumea ți se revelează sub adevărata ei înfățișare de groaznic abator. Nicăieri, niciun semn care să indice ieșirea; nicio altă scăpare decât moartea. O cetate eternă, acest Paris. O cetate mai eternă decât Roma, mai strălucitoare decât Ninive. E însuși buricul lumii spre care te târșâi în patru labe ca un idiot orb și șovăitor.”


Serialul ”Citate favorite” ne ajută în fiecare zi de luni să pășim în noua săptămână cu mintea limpezită și cu sufletul pregătit pentru tot ceea ce vom întâmpina. Nu numai atât, dar ne vom cunoaște mai bine și ne vom împărtăși ceea ce gândim, căci știut este că omul alege din cărți gândurile care se potrivesc cu ale sale.
Înscrie-ți în tabel numele și linkul postării. Scrie un comentariu cât de mic la postarea mea și vizitează-i și pe ceilalți înscriși, cu comentariul de rigoare. De altfel, serialul are sloganul ”Click&Comment Monday” ! Distribuie pe rețele articolele care îți plac!

18 comentarii:

  1. ” Nu știu ce se ridică în mine la vederea acestui curent întunecat, rapid, dar mă cuprinde o exaltare imensă care tresare în mine și-mi strigă dorința de a nu părăsi niciodată acest pământ.” Recent am cumpărat cele trei volume ale trilogiei lui Henry Miller ”Răstignirea trandafirie”, ce reia părții ample din romanele anterioare ale scriitorului, fiind totuși o operă de o calitate net superioară. Mă bucur să găsesc alte citate aici, pe cel preferat , izolat între ghilimele, reținându-l ca fiind extrem de optimist. O săptămână frumoasă îți doresc, Zina dragă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, cu toată capacitatea lui de a vedea sordidul vieții, a avut calitatea de a fi mereu optimist.

      Săptămână frumoasă și ție, dragă Mirela!

      Ștergere
  2. Interesantă descriere a oraşului ! Nu am vizitat oraşul dar totdeauna mi-a plăcut să citesc ce s-a scris despre Paris deoarece fiecare prezintă o altă față...
    Îți doresc o seară plăcută !
    Pupic !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și are ceva fețe, nu glumă!

      Zi frumoasă!

      Ștergere
  3. Foarte interesanta aceasta pendulare,intre extreme,exaltarea
    in fata sublimului si prabusirea in "sleahta cea mandra si murdara" a oamenilor !Da,si "fortareata"in care e inchis
    Napoleon-trupul,nu si "ideile"sale,pe care nu le mai cauta nimeni !
    Mi-a placut citarea,dar si concluzia,draga Zina !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. S-a dus demult vemea ideilor mărețe...

      Ștergere
  4. Multe orase au cheiuri, dar numai cele ale Senei imi vin in minte cel mai des - cu atat mai mult cand citesc despre Paris. Si cheiurile sunt fascinante!
    Am deschis G map, sa aflu cam pe unde-si purta pasii H.M., incercand sa vad orasul prin ochii lui. :)
    Multumesc pentru plimbare. :)
    Iti doresc sa ai o saptamana minunata, Zina draga!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cheiurile sunt fascinante pentru că de-a lungul lor e înșirată istoria Parisului și a Franței înseși.

      Săptămână minunată și ție, dragă Diana!

      Ștergere
  5. Este interesant sa vezi Parisul prin ochii mai multor oameni / personaje din carti.... E si mai interesant sa ai ocazia sa il descoperi.

    Cand am ajuns in Paris era o zi de sambata (5 dimineata..) si nu dormisem decat vreo ora in ultimele 24... :)). Eram cu cativa colegi de liceu si abia asteptam sa descopar "minunea" la care visam de cand plecasem in acea excursie cu scoala.
    Dupa 40 de km la 40 de grade, plina de praf albicios, insetata... si cu o oarecare durere de cap, vazand doar toaleta de la Domul invalizilor, primul etaj de la turn, tocmindu-ne sa ne lase sa mergem pana la piramida (ca era gratuit la Luvru) si nereusind evident in demersul nostru... zarind ceva dintr-o Notre Dame in renovare (dupa ce la Sacre Coeur plecasem exact cand se deschidea dupa ce ne maturasera pe scari...)... am ajuns in cele din urma (cu metroul.. ca pe jos nu mai rezistam) la autocar.. Unde am dormit instant (si posibil "cu bale" lol) visand la Paris.


    Cred ca mi-ar fi placut sa vad Parisul prin anii 50-70 (poate si 80 :D), in alta ordine de idei.

    Pupici!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În anii aceia orașul era cam același ca și astăzi. Oamenii s-au schimbat radical...

      Ștergere
  6. multumim de plimbare, eu nu am vazut Parisul inca dar stiu sigur ca voi ajunge intr-o zi acolo!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Când vei ajunge, să-și scrii impresiile. Abia aștept să le văd !

      Ștergere
  7. Foarte interesantă descrierea marelui „oraș al luminilor”, un loc fascinant, atât de căutat și apreciat de generații întregi. Așa cum spune și autorul, la Paris chiar era „centru lumii”, în acele vremuri.
    Cartea mi-a trecut prin mână, dar...n-am reușit să o citesc. Undeva m-am poticnit și am lăsat-o pentru mai târziu. Acum m-ați făcut curios și poate reușesc să o finalizez de data asta.
    Numai bine vă doresc și o săptămână minunată! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E cam greu de digerat cartea aia, am fost crescuți cu lecturi mai pudice! :)

      Numai bine!

      Ștergere
  8. Inca nu am fost la Paris, dar sunt convins ca orasul e acelasi cum mi-l imaginam/imaginez; asa cum zici, sunt convins ca parizienii sunt altfel de la generatie la generatie; nu-mi fac iluzii...
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și dacă ți le faci, vor fi iluzii pierdute! ☺

      Numai bine!

      Ștergere
  9. Parisul arată, în prezent, ca un oraș care așteaptă un asediu...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este deja ocupat, de ce să-l mai asedieze?!

      Ștergere

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !