Prima pagina

2014-08-26

Petrecere la romani - 1 - Sufrageria romanilor

Bucătărie literară
petrecere-la-romani
Petrecere la romani
O carte veche, ”Din viața romană”,  publicată la 1904 de Ioan Kalinderu (jurist și istoric, membru al Academiei române în baza unor lucrări științifice despre dreptul și istoria Imperiului roman), cuprinde numeroase pasaje despre organizarea mesei și obiceiurile de petrecere ale romanilor. Pasajele au fost extrase din lucrări ale unor cunoscuți autori romani ca: Pliniu cel Tânăr, Plutarch, Suetoniu, Seneca, Varron, Lampridiu, Lucian, Petroniu.

Mesele obișnuite ale romanilor erau jentaculum adică micul dejun, prandium, prânzul, pe la jumătatea zilei, și caena (cena), cina, masa cea mai bogată, de la patru după amiaza încolo. 
Multă vreme, un precept al romanilor privind o masă dată la o petrecere era ca numărul musafirilor să nu fie mai mic decât numărul Grațiilor, adică trei și mai mare decât numărul Muzelor, adică 9. Această regulă se pierdu sub imperiu. Se pomenesc împărați care au adunat la o petrecere 600 de invitați... 
Masa cu invitați se dădea numai seara. Cum soseau invitații, sclavii se ocupau cu îmbrăcămintea lor. Le scoteau încălțămintea, le parfumau picioarele și îi îmbrăcau cu tunici speciale: vestes caenatoriae sau synthetis. Șervetele de masă, mappae, le aduceau oaspeții, din cauză că, de obicei, duceau în acele șervete câte ceva din ce se servise la masă, ca să aibă parte și cei de acasă. Deși la masă serveau o mulțime de sclavi, mesenii veneau adesea și cu câte un sclav al lor, care ședea în timpul mesei la picioarele stăpânului. 
Romanii mâncau întinși pe paturi, sprijiniți într-un cot. De la cele trei paturi așezate în careu, sufrageria primise numele de triclinium. A patra latură a sălii rămânea liberă pentru servit. Casele mari, însă, vilele falnice, aveau mai multe sufragerii orientate să fie săli reci, pentru vară, și săli calde, pentru iarnă. 
Paturile din sufragerie se numeau lecti tricliniares, spre deosebire de cele pentru dormit, numite lecti cubiculares. Expresia lectulos sternere (a așterne paturile) avea sensul expresiei de azi ”a pune masa”. La început, paturile de sufragerie erau simple bănci de zidărie acoperite cu pături sau perne. Pofta de lux le transformă. Nero cheltui patru milioane de sesterți pentru paturi de sufagerie din aur cu macaturi scumpe. La hanuri, însă, călătorii luau masa șezând pe un fel de scaune rotunde într-o poziție foarte apropiată de cea din zilele noastre.

* * *

Va urma

Citește și Obiceiuri la români și la romani ! 
Poți citi și celelalte episoade:

4 comentarii:

  1. Foarte interesante informaţii. Urmărind serialul "Spartacus" de la Pro tv, am remarcat multe lucruri interesante, despre care nu ştiam nimic. Ne place să zicem că romanii snt strămoşii noştri, dar ştim prea puţine despre civilizaţia romană, care a fost o civilizaţie strălucită. Aştept şi continuarea, căci sunt foarte interesante descrierile stilului de viaţă roman.
    Numai bine, doamna Zina! :-)

    RăspundețiȘtergere
  2. Și mie mi-au trezit interesul și m-am gândit că o să le placă și vizitatorilor mei virtuali. Vor veni și continuările.

    Numai bine, Alex ! ☺

    RăspundețiȘtergere
  3. Răspunsuri
    1. Sunt interesante obiceiurile din orice parte a lumii și din orice timpuri. Comparăm - găsim asemănări, deosebiri, ciudățenii care ne stârnesc zâmbetul...

      Ștergere

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !