 |
| Muștar de Dijon, de la casa Maille |
... doream să fiu citit de oamenii de societate și folosit de oamenii de artă culinară.Să fim și una și alta !
 |
| Salata verde |
În acest fel se sfârșește societatea gastronomilor și băutorilor care a urmat celei din timpul Restaurației. Se mănâncă în continuare, dar nu mai sunt dineuri, și mai ales supeuri.
 |
| Café de Paris 1850 |
În perioada 1830-1850 banii au migrat și lucrurile s-au schimbat în ceea ce privește gastronomia.
 |
| Ludovic al XVIII-lea, de Robert Lefèvre, 1822 |
Unul dintre personajele cele mai rafinate ale gastronomiei din perioada imperială a fost domnul marchiz de Cussy. El credea în durabilitatea imperiului napoleonian.
 |
| Supeu la prințul de Conti, de Michel Barthélémy Ollivier, 1766 |
Masa cea mai renumită a timpului era cea a domnului de Talleyrand.
 |
| Împăratul Napoleon în biroul său de la palatul Tuileries. Pictură de David |
Ceea ce îl împiedica, poate, pe Bonaparte să devină gurmand, era ideea care-l obseda, că la 35-40 de ani va fi obez.
- Vedeți, Bourrienne, cât sunt de sobru și subțire, spunea el; Nimeni nu o să-mi scoată din cap ideea că voi deveni mâncău și că voi face burtă.
 |
| Bucătărie flamandă din secolul al XIX-lea; pictură aparținând școlii franceze din secolul XIX |
La Saint-Menehould, am văzut un lucru frumos, bucătăria de la Hôtel de Metz.
 |
| Arta culinară de Antoine Beauvilliers - Gravura de la începutul volumului - |
Să spunem și un cuvânt despre restaurante, aceste stabilimente folositoare ai căror bucătari șefi rivalizează uneori cu Beauvilliers și Carême (chef-i renumiți și autori de tratate de artă culinară).
 |
| Philippe d'Orléans |
Cât despre mirodenii, care sunt astăzi componentele cele mai importante ale tuturor sosurilor, ele au început să devină ceva obișnuit în Franța atunci când Cristofor Columb a descoperit America.În 1263 ele erau atât de rare și de prețioase, încât abatele de Saint-Gilles din Languedoc, având de cerut o mare favoare regelui Louis le Jeune, a alăturat cererii mai multe cornete cu condimente.
 |
| Nunta din Cana, de Paolo Veronese, 1563 |
Luxul a mers crescând până la sfârșitul secolului al IV-lea. În acel moment s-a auzit un zgomot puternic din adâncul unor locuri necunoscute.
 |
| Lucullus |
Primele dineuri grandioase și strălucitoare au fost organizate de greci. Unde ar fi putut să apară, dacă nu la un popor vesel, cu un spirit fermecător, ocupat cu opere de artă ?
Se mânca la mese cizelate cu acel gust deosebit al artizanilor greci.
 |
| Banchetul lui Marc-Antoniu și Cleopatra de Francesco Trevisani, 1717 |
Închipuiți-vă ce capricii culinare le treceau prin cap unor oameni ca Xerxes, Darius, Alexandru, Marc-Antoniu, Heliogabal, atunci când se vedeau stăpânii lumii și nu mai cunoșteau numărul bogățiilor posedate.
 |
| Domițian |
Omul trebuie să mănânce așezat. A fost nevoie de tot luxul și de toată corupția antichității pentru a-i face pe greci, apoi pe romani, să mănânce culcați.
 |
| Ospățul lui Balthazar de Pietro Dandini (~1700) |
Olimpul antic nu era prea gurmand; zeii nu mâncau decât ambrozie și nu beau decât nectar.
Sa vedem cu ce anume se servea masa.
Pentru paza respectarii regulilor ceremonialului de petrecere, se alegea un rex convivi, un rege al mesei. Se aduceau arsice, comesenii le aruncau pe rand si cel care avea o anume combinatie era rege. El conducea conversatia, fixa cate cupe de vin sa bea fiecare, poruncea unuia sa cante, altuia sa declame versuri, organiza loterii.
Situatiunea unui invitat care nu cunostea micile reguli consacrate de ceremonialul de petrecere era tot asa de grea pe atunci ca si acum. Lucian vorbeste astfel despre un filosof invatat, dar lipsit de cunostinta obiceiurilor din lumea bogata:
”Mori de sete si nu te incumeti sa ceri bautura; te temi ca ai sa treci drept omul caruia ii place prea mult vinul. Din cate mancaruri sunt asezate inaintea ta cu simetrie, nu stii pe care sa pui mana mai intai; esti nevoit sa privesti la vecinul tau pe furis, sa faci ca dansul si sa inveti de la dansul ordinea de urmat la masa. Iata momentul cand se bea in sanatate. Stapanul casei cere o cupa mare, ti-o inchina si zice: maestre sau iti da vreun alt titlu. Tu nu stii cum sa raspunzi si, din cauza incurcaturii tale, iti faci reputatia de om rau crescut..."
Regele mesei organiza si loterii cu castiguri scumpe, ori umoristice. Loteriile de masa erau o petrecere favorita a lui Eliogabal. La ospetele acestuia, scrie Lampridiu, se trageau la sorti lozuri scrise pe scoici. Unul castiga zece camile, altul zece muste, altii cate zece libre de aur sau de plumb, zece struti sau zece oua de gaina.
Va urma
