Ospețe mitologice

Bucătărie literară

Urmare la Pofta de mâncare și lăcomia

Ospățul lui Balthazar de Pietro Dandini (~1700)

Despre ospețele marilor mâncăi din mitologie, Sardanapal, Balthazar sau Milon din Crotona, în selecția de texte din ”Marele Dicționar de Artă Culinară”, de Alexandre Dumas-tatăl.

Olimpul antic nu era prea gurmand; zeii nu mâncau decât ambrozie și nu beau decât nectar.

Nu se pomenește nicăieri despre festinul lui Jupiter, festinul lui Neptun sau festinul lui Pluton. Se vorbește însă despre festinul lui Sardanapal sau ospățul lui Balthazar. 

După o viață de desfrău, de lux, de lene, de lașitate, în ultimii doi ani Sardanapal dovedește curaj, când cetatea Ninive este asediată. Rebelii vin să-i ia viața, dar el și-o curmă singur, înainte de sosirea lor. În acest moment uităm că bărbatul care a rămas stăpânul morții sale este același cu cel care dăduse următoarea lege: ”O recompensă de o mie de piese de aur va fi acordată celui ce va inventa un nou fel de mâncare.”  

Balthazar a avut nefericirea de a atrage atenția unui zeu care nu tolera amestecul lăcomiei cu impietatea. Pe când era asediat în Babylon de către Cyrus, a dat un banchet grandios având ca invitate curtezanele și concubinele sale. Se simțeau bine, până când îi vine ideea să bea din vasele sacre din aur și argint luate din templul din Ierusalim. Se aude un tunet îngrozitor, palatul se cutremură din temelii și pe perete apar scrise cu litere de foc cuvintele ”Mane, Thekel, Fares”. Este adus tânărul Daniel, care explică înțelesul cuvintelor lui Iehova: ”Numărat, Cântărit, Împărțit”, adică Domnul  a numărat zilele stăpânirii tale, însemnându-i sfârșitul, te-a cântărit în balanță și te-a găsit prea ușor, așa că regatul tău a fost împărțit (mezilor și perșilor). 

Un mare mâncău din acea epocă a fost și Milon din Crotona. Mare câștigător la jocurile pythice și la cele olimpice, el urca pe un disc uns cu ulei și nimeni nu putea să-l miște din loc sau își lega în jurul capului o frânghie groasă de un deget și o rupea umflându-și mușchii de pe frunte. Odată, pe când asista la lecțiile lui Pitagora, coloanele sălii în care se aflau s-au frânt. El a susținut bolta numai cu mâinile, lăsând timp auditorilor să se îndepărteze. Altădată, la jocurile olimpice, a luat pe umeri un tăuraș, l-a purtat cale de o sută douăzeci de pași, l-a omorât cu o lovitură de pumn, apoi l-a fript și l-a mâncat în întregime, în aceeași zi. Se spune că la o masă consuma 9 kg de carne, 10 kg de pâine și 15 litri de vin. 

Cu Milon se termină timpurile mitologice și încep cele ale antichității.

Dă clic aici pentru episodul următor, ”Ospețele antichității (1)”

Sursa foto