Ospețele antichității (2)

Bucătărie literară

Urmare la Ospețele antichității (1)

Banchetul lui Marc-Antoniu și Cleopatra
de Francesco Trevisani, 1717

Despre ospețele lui Marc Antoniu și Cleopatra, precum și ale altor mărimi ale lumii antice, în selecția de texte din ”Marele Dicționar de Artă Culinară”, de Alexandre Dumas-tatăl.

Închipuiți-vă ce capricii culinare le treceau prin cap unor oameni ca Xerxes, Darius, Alexandru, Marc-Antoniu, Heliogabal, atunci când se vedeau stăpânii lumii și nu mai cunoșteau numărul bogățiilor posedate.

Când Xerxes stătea o zi într-un oraș și lua acolo prânzul și cina, locuitorii sărăciți simțeau asta timp de un an sau doi, ca și cum s-ar fi abătut seceta peste provincie.
Darius, pentru a lua masa într-unul dintre orașele renumite prin felurile de mâncare costisitoare, pleca acompaniat de 12 000 până la 15 000 de oameni. Drept rezultat, un dineu al lui Darius costa aproape un milion orașul care avea onoarea să-l găzduiască.
Alexandru, destul de sobru până când a ajuns în India, a vrut, odată ajuns acolo, să întreacă regii pe care îi învinsese. El a propus întreceri la băut cu premii pentru câștigători; deși nu s-au bătut decât în pahare, într-una dintre aceste lupte 36 de meseni au murit asfixiați.
L-am pomenit pe Marc-Antoniu; grație lui Plutarh, banchetele lui din Alexandria au devenit clasice. Cleopatra, disperată să fie egală cu o asemenea magnificență, pune să se dizolve în lămâie una dintre perlele care îi atârnau la urechi și o bea. Această perlă avea 24 de carate și era estimată la șase milioane de sesterți. Când a vrut să o dizolve și pe  a doua, Antoniu a împiedicat-o.
Heliogabal, acest împărat venit din Siria, care a intrat în Roma într-un car tras de femei goale, avea un istoriograf numai pentru a-i descrie dineurile. Oare nu avea dreptate, ținând cont că nu le organiza la sume mai mici de șaizeci de mărci de aur, echivalentul a cincizeci de mii de franci în zilele noastre ? El comanda pateuri din limbi de păun, de privighetoare, de corb, de fazan și de papagal. Auzind că ar exista în Lidia o pasăre unică numită fenix, el a dorit să guste din carnea ei și a promis două sute de mărci de aur celui care i-o va aduce. Își hrănea câinii, tigrii și leii cu fazani, păuni și prepelițe. Nu bea niciodată de două ori din aceeași cupă, deși toate cupele sale erau din aur și argint pur. În sfârșit, ardea rășină din Iudeea și din Arabia în loc de ceară și ulei.
Nebunia lui Heliogabal mergea și mai departe. Dădea mese la care invita opt cocoșați, opt șchiopi, opt pleșuvi, opt gutoși, opt surzi, opt negri, opt albi, opt slabi și opt grași. Apoi, de la înălțimea unei galerii, înconjurat de curteni, privea această stranie adunare.
Este de remarcat și că toți acești mari risipitori au murit tineri și de o moarte tragică. Xerxes a fost ucis de căpitanul gărzilor sale, Artaban. Darius a fost asasinat de Bessus, satrapul din Bactriana. Alexandru a fost otrăvit de Antipater. Marc-Antoniu s-a străpuns cu o sabie, în timp ce Cleopatra s-a lăsat mușcată de o viperă. În sfârșit, Heliogabal își preparase totul pentru moartea sa, așteptându-se să piară în timpul unei revolte. Pusese să fie pavată cu porfir o curte interioară pentru a se arunca de la înălțimea palatului, avea un pumnal cu lamă de oțel și mâner de aur cizelat bătut în diamante pentru a-și străpunge inima și pusese să se împletească o coardă de aur și de mătase pentru a se sugruma. Dar, surprins de asasinii săi în closet, a fost înăbușit cu un burete cu care, spune Montaigne în limbajul său naiv, ”romanii își uscau fundul”.

Dă clic aici pentru Ospețele antichității (3) !

Sursa foto