Supeul, cina de după spectacol (6)

Bucătărie literară

Urmare la Supeul... (5)

Café de Paris 1850

Evocări, amintiri, anecdote – toate folosite cu măiestrie de Alexandre Dumas-tatăl pentru a reînvia lumea artei culinare și a gurmanzilor, în lunga epistolă pe care i-a adresat-o lui Jules Janin.

În perioada 1830-1850 banii au migrat și lucrurile s-au schimbat în ceea ce privește gastronomia.
Puțini câștigau destui bani pentru a fi cunoscători în ale mesei, adică gastronomi; majoritatea au luat calea de mijloc și au devenit gurmanzi; cei care câștigau bani din când în când au devenit petrecăreți. 

S-a pierdut obișnuința dineurilor și a supeurilor. Au rămas totuși câțiva urmași demni ai lui Grimod și Cussy. Într-o zi, vicontele de Vieil-Castel, unul dintre cei mai fini cunoscători ai artei culinare din Franța, aflându-se într-un cerc din înalta societate, făcu următoarea remarcă: 

- Un singur om poate mânca o cină de cinci sute de franci. 

Cei din jur exclamară: 

- Imposibil ! 

- Se înțelege, continuă vicontele, că prin a mânca înțelegem totodată și a bea. Un fin cunoscător poate mânca o cină de cinci sute de franci. 

- Dumneavoastră, de exemplu ?! 

- Eu sau oricare altul. 

Unul dintre cei prezenți spuse: 

- Eu dau cele cinci sute de franci. Deci să stablim lucrurile. 

- Iau cina la Café de Paris, spuse vicontele, îmi stabilesc cum cred de cuviință meniul, și mănânc pentru cinci sute de franci. 

- Fără a lăsa ceva pe platouri sau pe farfurii ? 

- Ba, o să las oasele. 

- Atunci, mâine, la ora șapte, la Café de Paris. 

În aceeași seară, vicontele a mers să cineze, ca de obicei, la restaurantul cu pricina. După cină, s-a apucat să întocmească lista de bucate pentru  a doua zi. A fost chemat bucătarul șef. Era în miezul iernii; vicontele cerea fructe și trufandale. Vânătoarea era oprită; el a vrut vânat. Bucătarul a cerut un răgaz de opt zile și dineul a fost amânat.  

În seara respectivă, la ora 7, arbitrii s-au așezat la stânga și la dreapta vicontelui. Vicontele începe. Îi sunt aduse douăsprezece duzini de stridii de Ostende, cu o jumătate de litru de vin Johannisberg. Vicontele are poftă de mâncare: mai cere încă odată pe atât. I se aduce apoi o supă din cuiburi de rândunică, pe care o toarnă într-un bol și o bea. 

- Domnilor, azi mă simt în formă și am să-mi fac un chef. 

- Faceți cum doriți. 

- Ador biftecul cu mere. Chelner, un biftec cu mere ! 

Chelnerul privește cu mirare la viconte 

- Credeam că domnul viconte a întocmit deja meniul ! 

- E adevărat. Acest fel este în plus, îl voi plăti separat. 

Este adus biftecul cu mere, pe care vicontele îl devorează până la ultima bucățică. 

- Bun ! Acum peștele! 

I se aduce peștele. 

- Domnilor, spune vicontele, este o varietate de somon din lacul Geneva. Mi-a fost arătat încă viu, fiind adus într-un vas cu apă din lac.Cinci minute mai târziu, nu mai rămăseseră în farfurie decât oasele de la pește. 

- Chelner, fazanul ! comandă vicontele. 

I se servește fazanul umplut. 

- Încă o sticlă de Bordeaux, aceeași recoltă. 

I se aduce cea de-a doua sticlă. Fazanul dispare în zece minute. I se aduce apoi tocănița de grauri. Erau zece grauri, vicontele îi termină din zece înghițituri. 

- Domnilor, spuse vicontele, urmează sparanghelul, mazărea, un ananas și căpșuni. Ca vin: o jumătate de Constance și o jumătate de Xérès de India. Apoi cafeaua și lichiorul, bineînțeles. 

Legumele și fructele au fost mâncate cu conștiinciozitate, vinurile și lichiorul până la ultima picătură.Vicontele ingurgitase întreaga cină într-o oră și paisprezece minute. 

- Domnilor, totul s-a desfășurat corect ? 

Arbitrii au aprobat. 

- Chelner, lista de bucate ! 

În epoca aceea nu se spunea nota de plată. 

Vicontele a aruncat o privire asupra totalului, apoi a trecut lista arbitrilor. Cina aceea costa 548 de franci. Cea mai scumpă fusese supa din cuiburi de rândunică:150 de franci. Băuturile costaseră și ele vreo 165 de franci, tocănița de grauri – 50, fazanul – 40, somonul – 40 și așa mai departe. 

Lista a fost dusă celui care-l provocase pe viconte, aflat într-un separeu. După cinci minute acesta apăru, salută și plăti pariul, șase mii de franci.

Sursa foto 

 Urmează Supeul... (7)