Ospețele antichității (3)

Bucătărie literară

Urmare la Ospețele antichității (2)

Lucullus

Despre obiceiurile de la banchetele grecilor și romanilor, despre nașterea artei conversației, despre mesele faimosului Lucullus, în selecția de texte din ”Marele Dicționar de Artă Culinară”, de Alexandre Dumas-tatăl. 

Primele dineuri grandioase și strălucitoare au fost organizate de greci. Unde ar fi putut să apară, dacă nu la un popor vesel, cu un spirit fermecător, ocupat cu opere de artă ?
Se mânca la mese cizelate cu acel gust deosebit al artizanilor greci.
Paturile destinate dineurilor erau ornamentate cu carapace de broască țestoasă, fildeș și bronz; unele aveau chiar incrustații de perle și pietre prețioase. Saltelele erau din purpură, brodate cu aur. Cupele, ceștile, castroanele de diferite modele, vasele cu cele mai variate forme erau lucrate de artiști renumiți. Cele mai frumoase erau opera lui Thericles.

Paharnicii, care îndeplineau pentru greci funcțiile deținute de Ganymede și de Hebe în slujba zeilor, erau băieți și fete cu deosebită grație și frumusețe, care aveau ordin să nu refuze nimic mesenilor. Ei aveau fața pictată și fardată, părul tăiat rotund. Tunicile din materiale transparente, strânse la mijloc cu o centură de mătase, erau croite pentru a le cădea până la călcâie, dar, trăgându-le, ei le ridicau până la genunchi.
Pe parcursul acestor dineuri elegante s-a format faimoasa conversație greacă. Vinurile de Corint, de Samos, de Chios și de Tenedos stropeau arta născândă a conversației.
Athena, cu vinurile sale dulci, cu fructele, florile, dulciurile și deserturile sale care sufocau dineul, nu a avut niciodată ceea ce romanii numeau marea bucătărie. 

Roma mânca mai  bine și mai ales, mult mai substanțial decât Athena, ceea ce nu a împiedicat-o să aibă la fel de mult spirit. Primii ei bucătari au fost greci; spre sfârșitul Republicii, pe timpul lui Silla, Pompei, Lucullus sau Cezar, bucătăria romană s-a dezvoltat și a atins culmea rafinamentului. Toți cuceritorii romani își purtau cu ei bucătarii. Aceștia aduceau la Roma, din toate țările, felurile de mâncare pe care le credeau demne de o masă romană. Așa cum Roma a avut loc în Pantheon pentru toți zeii, ea a avut un templu pentru toate bucătăriile. Marii bucătari erau răsplătiți regește de stăpânii lor. Într-o zi Antoniu, mai mulțumit de bucătarul său decât în alte zile, l-a chemat în timpul desertului și i-a dăruit un oraș cu 35 000 de locuitori.
Lucullus își plătea bucătarul șef cu echivalentul a douăzeci de mii de franci pe an (aproximativ 50 000 de euro, în banii actuali). Cezar și Pompei au hotărât într-o zi să-l viziteze pe Lucullus, să rămână la masă, dar fără să-i permită să comande ceva în plus pentru ei. Voiau să vadă cât de luxos mănâncă atunci când ia masa singur. Lucullus, însă, și-a chemat majordomul  și nu i-a spus decât aceste cuvinte: ”două tacâmuri în plus în salonul Apollon”. Ceea ce majordomul știa, dar nu și cei doi invitați fără voie, era că în salonul Apollon se servea fiecărui mesean mâncare pentru care se cheltuia echivalentul a șase mii de franci (15 000 de euro, în banii actuali).
În altă zi, printr-o întâmplare de necrezut, Lucullus nu avea nici un invitat la masă. Bucătarul vine să-l întrebe ce ordonă. ”Sunt singur” spune Lucullus. Bucătarul, gândind că o masă de 2 500 de franci (cam 6 250 de euro, azi) ar fi suficient, acționează în consecință. Odată masa terminată, Lucullus îl cheamă și îl ceartă strașnic. Bucătarul se scuză, spunându-i ”Dar, stăpâne, erați singur”. ”Tocmai în zilele în care sunt singur la masă trebuie să ai mare atenție în pregătirea ei, căci în acea zi Lucullus ia masa la Lucullus.” răspuse stăpânul. 

Va urma

Sursa foto