Prima pagina

2014-10-21

La masă cu Flămânzilă și Setilă

Bucătărie literară
Harap-Alb și ceata lui
Harap-Alb și ceata lui
Harap-Alb, faimosul personaj de basm al lui Ion Creangă, ajunge împreună cu ceata lui la împăratul Roș și îi cere fata. Împăratul îi supune întâi la niște încercări. Printre ele, aceea de mânca și a bea tot ceea ce le va da el, ceea ce îi stârnește pe Flămânzilă și Setilă.

- Din partea mea, mâncarea-i numai o zăbavă; băuturica mai este ce este, zise Setilă; și aș ruga pe luminarea-sa că, dacă are de gând a ne ospăta, după cum s-a hotărât, apoi să ne îndesească mai mult cu udeală, pentru că acolo stă toată puterea și îndrăzneala. Vorba ceea: ”Dă-i cu cinstea, să peară rușinea”. Dar mi se pare că ne-am prea întins cu vorba și luminarea-sa nu știe cum să ne mai intre în voie. 
- Ia mai îngăduiți oleacă, măi, zise Ochilă, că doar nu v-au mas șoarecii în pântece. Acuș s-or aduce și bucatele, și vinul, și numai de-ați avé pântece unde să le puneți. 
- Îndată vi s-a aduce și mâncare și băutură, zise împăratul, numai de-ați dovedi cât vă voiu da eu: că, de nu-ți fi mâncători și băutori buni, v-ați găsit beleaua cu mine, nu vă pară lucru de șagă ! 
- De ne-ar da Dumnezeu tot atâta supărare, luminarea-voastră, zise atunci Flămânzilă, ținându-se cu mâinile de pântece.
- Și înălțimei-voastre gând bun și mână slobodă, ca să ne dați cât se poate mai multă mâncare și băuturică, zise Setilă, căruia îi lăsa gura apă, că din mâncare și băutură, las' dacă ne-a întrece cineva; numai la treabă nu ne punem cu toți nebunii.
Împăratul tăcea la toatea astea, îi asculta cu dezgust și numai înghițea noduri. Dar, în gândul său: "Bine, bine! Cercați voi marea cu degetul, dar ia să vedem cum i-ți da de fund ? Vă vor ieși ele toate aceste pe nas". După aceea îi lasă și se duce în casă.
În sfârșit, nu trece mult la mijloc, și numai iaca li se aduc 12 harabale cu pâine, 12 ialovițe fripte și 12 buți pline cu vin de cel hrănit, de care, cum bei câte oleacă, pe loc ți se taie picioarele, îți sclipesc ochii în cap, ți se încleie limba în gură și începi a bolborosi turcește, fără să știi bechiu măcar. Flămânzilă și Setilă ziseră atunci celorlalți: 
- Măi, mâncați voi întâi și beți cât veți putea, dar nu cumva să vă puneți mintea cu toată mâncarea și băutura, c-apoi al vostru e dracul ! 
Atunci Harap-Alb, Gerilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă se pun ei de ospătează și beau cât le trebuie. Dar ce are a face ? parcă nici nu se cunoștea de unde au mâncat și au băut; că doar mâncare și băutură era acolo, nu șagă; dă, ca la o împărăție. 
- Hai, ia dați-vă deoparte, măi păcătoșilor, că numai ați crâmpoțit mâncarea, ziseră atunci Flămânzilă și Setilă, care așteptau cu neastâmpăr, fiind rupți în coș de foame și de sete.  Și atunci unde nu începe Flămânzilă a cărăbăni deodată în gură câte o haraba de pâine și câte o ialoviță întreagă, și repede mi ți le-a înfulecat și le-a forfecat, de parcă n-au mai fost. Iară Setilă, dând fundurile afară la câte o bute, horp ! ți-o sugea dintr-o singură sorbitură; și, repede-repede, mi ți le-a supt pe toate de-a rândul, de n-a mai rămas nici măcar picătură de vin pe doage. După aceea, Flămânzilă a început a striga în gura mare că moare de foame și a zvârli cu ciolane în oamenii împărătești, care erau acolo de față.Iară Setilă striga și el cât ce putea că crapă de sete și zvârlea cu doage și cu funduri de poloboc în toate părțile, ca un nebun.
~~~~~~~~ 
Sursa foto
Din ”rețetele” de bucătărie literară ai putea să mai citești:

6 comentarii:

  1. Savuroase sunt textele acestea! Le privesc cu alţi ochi acum, faţă de prima citire a lor, în copilărie.
    Însă când am început să-i citesc lui Mihnea, din Amintiri, era aşa de mic, că am fost nevoită să mă opresc, întrucât trebuia să-i explic o serie de reginalisme şi arhaisme. Aici parcă textul e mai uşor, nu merg la dicţionar decât pentru ialoviţă şi crâmpoţit, care oricum se deduc uşor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mihaela, aici este doar un fragment, preluat întocmai din textul original. S-a întâmplat să nu conțină prea multe regionalisme. Pe înțelesul lui Mihnea găsești povestită toată cartea pe blogul Povestiri de lecturi școlare, pe care îl știi. Firește că acolo am ”tradus” regionalismele ! ☺

      Ștergere
  2. Eeeees-a schimbat "calimera"" N-oi mai fi eu ţânc, dar tot mi se înveseleşte ochiul când dau de o culoare, un desen! Şi acum chiar că este lumea basmului aici.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Aurora, desenele merg mână-n mână cu basmele, cu poeziile pentru copii. Din păcate, rar găsesc pe net desene ca să ilustrez aceste texte, noroc cu copertele de carte.

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. Și nu numai a copilăriei ! Mi-a făcut mare plăcere să o recitesc mai demult împreună cu fiul meu și mai de curând, când am povestit-o pe scurt pe blogul ”Povestiri de lecturi școlare”.

      Ștergere

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !