2017-11-03

Autoportret Parmigianino – Portret Anthea

Artă.

Pictură.

anthea-parmigianino


Portretul „Anthea”, pictat la 1527 de pictorul și gravorul Parmigianino (Francesco Mazzola din Parma, 1503-1540), este evident un autoportret transformat al artistului. 

Multe dintre lucrările unor pictori au ascuns în ele autoportrete. Când Lillian Schwarz, specialistă în computere, a publicat o lucrare în care demonstra că portretul Monei Lisa era de fapt autoportretul lui Leonardo da Vinci, a fost luată în derâdere. De atunci s-a demonstrat că multe portrete sunt autoportrete transformate ale autorilor lor.
Ca și în cazul Monei Lisa, în cazul Antheei nu se cunoaște cu siguranță numele modelului, nici numele celui care ar fi comandat pictura. Nu numai atât, dar figura Antheei, deci a pictorului, se regăsește de mai multe ori în diferite alte lucrări ale lui Parmigianino.
fecioara-cu-gat-lung-parmigianino
Fecioara cu gât lung
pallas-athena-parmigianino
Pallas-Athena

*

Ai putea să mai vezi și:

15 comentarii:

  1. Zic si eu ca Laura: Nu-l stiam! :)

    Un bun început de weekend îti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Deci sunt bune la ceva articolele mele, măcar că vă aduc lucruri noi!

      Weekend plăcut, dragă Ella!

      Ștergere
  2. Foarte frumoase tablourile. Poate ca sunt cumva autoportrete, dar uneori mi se par dovezi care sprijina ideea de narcisism. Se aleg modele care seamana cumva cu pictorul. Asa cum am vazut si in viata reala perechi, sot - sotie, despre care se putea spune ca sunt frate si sora.
    Oricum nu vazusem picturile, asa ca multumesc frumos pentru noua postare.
    Un weekend minunat, draga Zina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Așa e. În general, suntem tentați să alegem ceea ce ni se aseamănă. Vorba ceea ”Cine se aseamănă, se adună.”!

      Weekend minunat și ție, dragă Suzana!

      Ștergere
  3. Articolele tale sînt faine de tot și pline de noutăți culturale! Merci Zina.

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumos articol! Și interesante descoperiri. tât de frumos pictau artiștii de demult, dar în spatele fiecărei capodipere stăteau ore întregi de studii și încercări. Am văzut un documentar despre Leonardo, căruia i-au fost găsite multe schițe cu variante diferite pentru o singură lucrare, până când se hotăra asupra variantei finale. Oameni profunzi, de un talent strălucitor și foarte perfecționiști. Cred că ideea „conevrtirii” autoportretului în portret era o provocare foarte „ispititoare” pentru artiștii de demult. Un fel de a-și imagina acel „ego feminin”... în carne și oase. Mă gândesc și eu.
    Numai bine și un weekend frumos, doamna Zina! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Perfecțiunea era, într-adevăr, un țel pentru artiștii de demult. Și nu incercau să acopere imperfecțiunea cu tot felul de artificii...

      Duminică plăcută, Alex!

      Ștergere
  5. Interesanta ipoteza,desi nu adauga sau nu stirbeste cu nimic din valoarea acestui pictor si gravor al Renasterii;este un reprezentant al manierismului,care si-a gasit propriul stil,
    intelectual,incifrat,preocupat de stilizare,o cromatica luminoasa, ce pare ca depaseste realitatea.Se pare ca Parmegianino se preocupa de alchimie,avand de a face cu mercur si alte otravuri,de la care i s-a tras moartea !(tot la 37 de ani,ca si alti corifei)
    https://www.youtube.com/watch?v=W5zW1-pxsCg&t=213,incercati !
    Tie,draga Zina,ti-am trimis filmuletul,dorindu-ti o duminica placuta !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru filmuleț, dragă Natalia!

      Duminică plăcută!

      Ștergere
  6. Chiar nu am stiut ca multe portrete ale pictorilor ar fi de fapt, autoportrete. Poate ca o fi si narcisism, cum spune Suzana, dar eu tot o consider o informație interesantă si iti multumesc pentru toate cele cate ne înveți!

    RăspundețiȘtergere

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !