PETRECERE ORIENTALA din ”Abu Hasan” de I.L.Caragiale

La petrecere merge și o cafeluță !

Abu-Hasan, un om obișnuit din Bagdad, îl primește în ospeție pe califul Harun-al-Rașid, aflat incognito pe străzile orașului. Crezând că e și el un om obișnuit, Abu-Hasan nu face cine știe ce petrecere, ci împarte cu califul cina sa.

...L-a dus acasă, l-a băgat într-o odaie foarte curată și l-a poftit să șadă pe divan la locul de cinste. Cina era gata și masa pusă. Mama lui Abu-Hasan, pricepută la bucătărie, le-a dat trei feluri de mancare: niște porumbei gătiți cu zarzavaturi și cu orez, apoi o gâscă la tavă și pe urmă un clapon fript cu patru puișori rumeniți de jur-împrejur. Altceva nimica; dar toate erau bine făcute.

Abu-Hasan a stat la masa în fața musafirului; au mâncat amândoi din toate pe tăcute și pe nebăute, după obiceiul locului. După ce au isprăvit de mancare, mama lui Abu-Hasan a ridicat masa și le-a adus fel de fel de poame de care se găseau în acea vreme a anului și niște turte uscate de migdale. Când s-a înnoptat au aprins lumânările; apoi Abu-Hasan a adus niște urcioare cu vin...

Furat de băutură, Abu-Hasan spune ce ar face el dacă ar fi calif măcar pentru o zi. Amuzat, califul pune să fie dus, după ce a adormit, la palatul său. Le cere tuturor să se poarte cu Abu-Hasan ca și cum ar fi califul. Așa se și întâmplă dimineață, când se trezește Abu-Hasan. După ce îi mai trece mirarea, face tot ceea ce își propusese, hotărât și cu înțelepciune. Căpetenia robilor, Mesrur, îl duce apoi să ia masa.

Mesrur l-a dus pe Abu-Hasan într-altă odaie, unde așteptau o droaie de cântărețe, care cum l-au văzut au și început cu toatele să sune din harfe, din ghitare, din tambure și dairele și să cânte din gură în fel de fel de glasuri, atât de frumos încât Abu-Hasan a rămas fermecat.

De acolo, cu muzicantele după el, Mesrur l-a trecut într-un salon unde sclipeau bogății peste bogății, numai catifele, mătăsuri și aur și nestimate; șapte policandre de aur greu cu câte șapte sfeșnice atârnau din tavanul lucrat în sidef în feluri de sclipituri care-ți luau ochii. În mijloc sta așezată o masă cu șapte talere tot de aur greu, cu mancare din care se ridicau aburi de deosebite mirodenii...

 După ce s-a săturat de mâncare, Abu-Hasan a fost condus în alte și alte încăperi, cu mese încărcate cu poame, dulcețuri, prajituri.

În cel din urmă salon, Abu-Hasan a văzut ce nu mai văzuse până-aci:

Pline cu vin împărătesc șapte cane mari de argint și de jur-împrejur niște cupe tot așa suflate pe dinăuntru cu aur. S-a așezat la masă, încremenit de frumusețea altor tinere care îi așteptau poruncile...

Mai departe scrie în carte... :D

~~~~~~~~

Sursa foto

Ai putea să mai citești și:

• Istoria unui cuptor de Jerome K.Jerome
• Cei trei muschetari și salata domnului Dumas-tatăl