CEI TREI MUSCHETARI ȘI SALATA domnului Dumas-tatăl

Cei trei muschetari

Puțini știu că ultimul dintre cele 500 de volume ale celui care a preamărit muschetarii regelui în romanul Cei trei muschetari și următoarele, Alexandre Dumas-tatăl, a fost Marele Dicționar de Artă Culinară. Renumitul scriitor a îmbinat  dragostea pentru scris cu plăcerea de a mânca și, mai mult, de a împărtăși altora tainele artei culinare. Iată-l destăinuind secretele salatei pentru care era renumit.

Prin 1884 sau 1845 am început să am remușcări că las să dispară acele minunate supeuri, unde strălucise atâta spirit și bună dispoziție, fără să încerc să le rețin. Eram prieten cu aproape toți oamenii de spirit ai epocii: pictori de talent, muzicieni la modă, cântăreți iubiți de public. Am comandat o masă de cincisprezece locuri, am invitat o dată pentru totdeauna, cincisprezece prieteni să vină la mine în fiecare miercuri de la orele 11 seara, rugându-i ca, atunci când nu pot să vină să mă anunțe cu trei sau patru zile înainte, astfel încât absenții să poată fi înlocuiți. 

Aceste supeuri se compuneau în general dintr-un  pateu de vânat, o friptura, un peste și o salata, cu mențiunea că se putea pune peștele înaintea fripturii. 

În acea perioadă, când încă mai vânam, patru sau cinci potârnichi, un iepure sălbatic și doi iepuri de casă formau umplutura pateului. Julien îl prepara cu o artă care nu s-a dezmințit niciodată. Inventasem pentru pește un sos care avea mare succes. Duval îmi furniza un sfert de carcasă de vită. În sfârșit, eu ”confecționam” o salată care plăcea atât de mult invitaților mei, încât atunci când Ronconi nu putea să vină trimitea pe cineva să-i ia partea lui de salată. 

În multe case se face din salată un ”apendice” al fripturii. Totuși, a mânca salată cu o pulpă de ied bine marinată, sau cu  fazani ori cu becațe înfășurate cu slănină este o adevărată erezie culinară ! Un fel îl strică pe altul. Orice vânat fin trebuie mâncat singur, cu sosul pe care îl lasă în timpul preparării. 

Salata mea e de o mare fantezie, compusă din cinci ingrediente principale: rondele de sfeclă roșie, felii de țelină, trufe mărunțite, rădăcină și frunze de campanulă și cartofi fierți în apă. 

Cu o oră înainte de a fi servită o asezonez astfel: în castronul de salata pun câte un gălbenuș de ou fiert tare pentru fiecare două persoane. Zdrobesc gălbenușurile în ulei pentru a obține o pastă. Adaug la această pastă: hasmațuchi, ton fărâmițat, bucăți de anșoa pisate, muștar, cubulețe de castraveciori murați și albușul de la ouă tocat. Diluez totul cu cel mai bun oțet, apoi răstorn ingredientele principale în castron. Amestec și apoi las să cadă de sus un vârf de cuțit de paprica, ardei roșu de Ungaria.

~~~~~~~~

Sursa foto

Ai putea să mai citești și:

• Istoria unui cuptor de Jerome K.Jerome
• Petrecere orientală de I.L.Caragiale